Papa Leone se arată în Piața San Pietro și plânge – Piața San Pietro explodează într-un moment de emoție când, pentru prima dată, Papa Leone XIV apare pe balconul central, cu mâinile strânse pe piept și privirea umedă de lacrimi. Este o imagine care va rămâne sculptată în memoria credincioșilor: noul Pontif, ales cu doar câteva ore înainte, nu-și poate reține emoția în timp ce aduce mulțumiri lui Dumnezeu și Bisericii universale pentru darul de a o conduce. [VIDEO mai jos]
Papa Leone se arată în Piața San Pietro și plânge
În discursul său inaugural, Leone XIV rupe imediat tiparele ceremonialului canonic, vorbind cu o voce emoționată, dar fermă în același timp. Mulțumește „cardinalilor care au avut încredere într-un om simplu” și se adresează „celor care așteaptă cu speranță un semn de consolare”. Însă este în apelul său la solidaritate concretă unde mesajul său capătă un ton neechivoc: cere Bisericii să devină „spital de campanie pentru săraci, refugiu pentru cei obosiți, poartă deschisă pentru cei care caută milă”.
Citiți și: Prevost, umbre și schelete în dulapul noului Papă
Noul Pontif amintește apoi valoarea ascultării: citează Evanghelia Bunului Păstor, invitând preoții să se aplece „asupra dramelor periferiilor existențiale” și să nu se teamă să-și murdărească mâinile în însoțirea fiecărei suflete. În pasajul dedicat tinerilor, Leone XIV îndeamnă la un „protagonism curajos”, oferindu-și generația „nu ca spectator, ci ca constructor al unei lumi mai echitabile”.
Citiți și: “Dar sunt identici!”. Noul Papă, acea asemănare incredibilă cu el
La centrul intervenției sale, un apel la pace: la sfârșitul binecuvântării Urbi et Orbi, adresează un gând special zonelor de război, invocând ca „strigătul popoarelor asuprite să nu rămână neauzit” și ca diplomația internațională să găsească „căi de reconciliere”.
Citește și: A fost ales noul Papă! Fumul alb s-a înălțat deasupra Romei: Conclavul a vorbit, lumea așteaptă un nume
În timp ce soarele apune peste bazilică, emoția Papei devine simbolul unui pontificat care se anunță profund uman, aproape de rănile lumii și hotărât să facă să strălucească, în întunericul prezentului, lumina unei Evanghelii trăite în cotidian.