Povestea dramatică a unor refugiați. Un cuplu căsătorit cu trei copii, refugiat de opt luni în Spania, a cerut să se întoarcă, sătul de condițiile în care trăiește fără să întrevadă un viitor care nu se întrevede. Același lucru se întâmplă și cu alți refugiați, scrie ElPais.
Anjila Hamidi a fugit din Afganistan la vârsta de 33 de ani și însărcinată în șase luni. Era aprilie 2022, la opt luni după ce talibanii preluaseră puterea și forțaseră zeci de mii de oameni să fugă, în special femei și colaboratori din țări străine.
Citiți și: Spania, duminică neagră, patru femei ucise doar într-o zi: înjunghiate, strangulate sau împușcate de partenerii lor
Povestea dramatică a unor refugiați
Ea și soțul ei au fost trecuți pe lista neagră de către noul regim. Au vândut tot ce aveau de valoare și au trecut granița în Iran cu mașina lor. Nu mai era cale de întoarcere. La 20 iunie, cuplul și cei doi copii ai lor, în vârstă de doi și șapte ani, au aterizat în Barajas datorită unui permis de liberă trecere oferit de ambasada spaniolă.
Anjila știa că nu va fi ușor, dar nu și-a imaginat niciodată că condițiile în care au fost primiți în Spania o vor determina, opt luni mai târziu, să ceară în mod oficial întoarcerea în țara lor.
Anjila știa că nu va fi ușor, dar nu și-a imaginat niciodată că condițiile în care au fost primiți în Spania o vor determina, opt luni mai târziu, să ceară în mod oficial întoarcerea lor în țara lor.
Condiții precare
În acest timp, în Spania, s-a născut micuța Kasra, dar familia este departe de a sărbători noua lor viață. Cei cinci trăiesc în condiții precare, fără să vorbească spaniola, fără un euro în buzunar, fără școală pentru copii… Primele patru luni le-au petrecut într-un cămin de la periferia Madridului, transformat în adăpost de urgență. Iar când au fost mutați de acolo, în noiembrie, au ajuns într-o altă cameră fără baie, într-un cămin din Los Alcázares (Murcia).
Cazul Anjilei este deosebit de vulnerabil, deoarece ea are în grijă trei copii, inclusiv un nou-născut și un copil cu autism, încă nediagnosticat și netratat în Spania. „Ne-am plâns de multe ori, dar nimeni nu ne ascultă”, explică ea. Raportarea situației sale la EL PAÍS a fost ultima ei soluție.
În camera ei din Los Alcázares există exact o etajeră, un scaun, trei paturi suprapuse și un coridor îngust între ele. Spațiul nu le permite să ducă o viață normală, să aibă un minim de confort. Anjila își alăptează bebelușul întinsă pe o saltea pe podea, pentru că dacă o face stând în pat se lovește cu capul de patul de sus.
Baie comună
În baia comună, pe care o împart cu alți refugiați. Este prea frig și nu există un spațiu potrivit pentru a face baie nou-născutului. „Am fost într-o cameră ceva mai bună, cu mai mult spațiu de mișcare. Dar ne-au scos pentru că era pentru șase persoane și noi eram cinci. Acum, o familie ucraineană de trei persoane doarme acolo”, explică soțul, Khodabakhsh Amini. Are 33 de ani și fost angajat al Agenției spaniole pentru cooperare internațională pentru dezvoltare (AECID).
„Nu este vorba că aveam așteptări foarte mari, ci că cerem drepturi de bază. Adică educație, asistență medicală, un loc adecvat pentru a dormi…”, adaugă el.
surse: elpais.com, ZiarulRomanesc.es