Mircea Moise este din anul 1981 în Tenerife. Are 75 de ani și mai mult de jumătate din viață și-a trăit-o aici.
Povestea lui este aceeași cu a altor oameni care au decis, în anii comunismului, să lase totul pentru a se bucura de libertate.
A fost marinar și într-una din curse a decis să „rămână” în Insulele Canare, lăsând acasă părinți, soție copil…
A fost forțat de împrejurări să facă asta, povestește „Nea Mircea”, cum este cunoscut în comunitatea românească din Tenerife. Și-a povestit viața publicației românilor din Canare, Univers Românesc.
La ultima cursă cu care a plecat din Costanța a luat cu el și niște bani românești.
Nu mulți pentru că Ceaușescu dăduse o lege prin care moneda națională nu putea fi scoasă din țară. Voia să-i schimbe în valută ca să-i pună deoparte pentru momente mai dificile.
Era în anul 1981 când se anunțau vremuri grele. Ceausescu trecea la „alimentația socialist-științifică” a populatiei prin raționalizarea alimentelor dar și a altor bunuri de consum.
Pleca într-un voiaj și lăsa la Constanța o soție cu un copil de trei ani fără să bănuiască ce i se va întâmpla peste doar câteva săptămâni.
În acel voiaj au făcut o escală și în Gibraltar. Cu banii românești ascunși în bagaje la plecare s-a strecurat prin mulțime și a reușit să-i schimbe în lire sterline.
Bucuros de afacerea făcută se întoarce în cabină și-i povestește aventura colegului în care se încredea cel mai mult.
Entuziasmul avea să-i fie fatal. Colegul l-a turnat securistului navei iar acesta a comunicat gestul lui nea Mircea la București.
Următoarea oprire avea să fie în Las Palmas de Gran Canaria. Înainte de a ajunge în portul din arhipelag telegrafistul navei îl cheamă la el și-i spune: „Mircea, trebuie să faci ceva!
Te-au turnat la securitate că ai schimbat bani iar dacă te întorci în țară te vor aresta și te vor băga la închisoare! Așa a venit ordinul” – i-a zis acesta.
„În câteva secunde mi-am revăzut toată viața de până atunci derulanduse în fața ochilor. Trebuia să iau o decizie importantă și rapidă.
Am vorbit tot cu cel care mă anunțase de pericolul care mă păștea și am decis să cobor în portul din Las Palmas și să mă urc pe primul vapor care mergea spre Santa Cruz de Tenerife.
Era în dimineața lui 29 ianuarie 1981 când m-am prezentat la căpitanul navei care pleca în câteva minute spre Tenerife cerându-i azil politic.
Nu am luat cu mine nimic, nici bani și nici haine. Dacă coboram cu bagaje de pe nava noastră puteam da de bănuit celorlalți colegi și implicit securistului care era mereu cu ochii pe mine„- povestește nea Mircea îngândurat.
Ajuns în portul din Santa Cruz de Tenerife, nea Mircea a fost preluat și dus într-un centru pentru cei care cer azil politic în arhipelag.
I s-a spus să nu iasă afară din perimetru pentru că riscă să fie omorât cum li s-a mai întâmplat și altor imigranți.
Pericolul nu venea din partea localnicilor sau a autorităților locale ci din partea statelor din care soseau refugiații.
Citiți toată povestea pe Univers Românesc