Este necunoscut în România. Dar este probabil cel mai bine vândut poet român din această perioadă din lume. Mihai Gane, 25 de ani, originar din Lerești, județul Argeș, în Spania de 9 ani, a publicat până acum două volume de poezii, în limba spaniolă, care au avut vânzări amețitoare: 60.000 de exemplare.
Prima sa carte a fost tipărită până acum în 17 ediții. Volumele sale s-au aflat, săptămani la rând, în topul vânzărilor în Spania. Este născut în Lerești, Argeș și recent a declarat pentru EuroNews că nu și-a uitat niciodată locurile natale, dar că România nu i-ar fi putut niciodată oferi ce i-a operit Spania. În interviul acordat Ziarul Românesc Spania povestește etapele afirmării sale ca poet, amintind și de un episod semnificativ: în 2018, când România a fost țară invitată la „Feria del Libro de Madrid”, ICR nu l-a luat în seamă, funcționarii culturali români fiind prea ocupați cu alaiul de autori aduși din România. Dealtfel, spune Mihai Gane, „cercurile literare din România sunt atât de elitiste, încât un tânăr de 25 de ani li s-ar părea un ignorant.” Despre literatura din România are o părere foarte clară: ”Poezia şi literatura o duc foarte greu. De vreme ce avem manele şi alte elemente culturale deosebite, suntem feriţi de literatură.”
Mihai Gane, cum ați ajuns să locuiți în Spania? Care au fost motivele plecării din țară?
«Am ajuns aici acum 16 ani. Părinţii mei au venit, ca majoritatea românilor, în căutarea unui viitor mai bun. Ei sunt aici de aproape 20 de ani.»
Care este istoria dvs. ca poet? Ați scris poezii și în limba română?
«Am început să scriu poezii la vârsta de 13 ani. Mă prezentam la concursurile literare de la şcoală. Totul a început datorită lui Rafael, un prieten al familiei care mă ajuta să învăţ limba. Era ca un profesor pentru mine. El scria mult şi câteodată folosea poeziile sale cu mine pentru a mă învăţa anuminte cuvinte sau expresii.
La 18 ani am început să public pe net, într-un blog. După acea a venit Twitter și în Spania a exploadat interesul pentru poezie. Eram şi eu printre toţi tineri care scriam în acea vreme. Am avut noroc cu două, trei poezii care au fost foarte virale: Madrid es ella, Después, mañana… (continuă după fotografii)
Acum 3 ani, înainte de publicarea primei mele cărţi, mi-am deschis un cont Instagram şi am început să folosesc Facebook-ul cu mai mult interes. Am câştigat foarte mulţi cititori după noiembrie 2016. Atunci am publicat ‘Con tal de verte volar‘ cu cel mai mare grup editorial din lume, Penguin Random House. Cartea a fost tipărită în 17 ediţii până acum. În 2017 am publicat un nou ‘hit’, pe nume ‘Arde‘. Poezia este încă o emblemă a mişcărilor feministe din toată lumea.
În 2018, în luna martie, am publicat ‘Ahora que ya bailas‘, al doilea volum de poezie, tot cu editura Penguin Random House. A ajuns la 5 ediţii, doar ca tirajul a fost mult mai mare. Din păcate, nu am prea scris în română. Dar cine ştie, pe viitor…»
Cât a fost de complicat să vă afirmați că poet într-o nouă limbă? Spaniola oferă alte posibilități poetice față de limba română?
«Am muncit foarte mult şi am crezut că am ceva de spus. Trăiesc într-o societate ce consider dezvoltată, dar anumite lucruri încă au un cost mare. Am avut critici dure, dar am ştiut să trec peste ele. Am o echipă în spate care mă ajută când am nevoie şi lucrează cu mine pentru cariera mea literară. Până la urmă, sunt sigur că vorbesc spaniola mai bine decât româna. La mine în casa vorbim limba de acasă şi în fiecare vară mă duc în satul meu Lereşti (Argeş), unde nu scot niciun cuvânt în spaniolă, dar aproapte toată viaţa mea academică am dezvoltat-o în Spania şi asta mă face să am o cunoştinţă mult mai mare a limbii. În plus, citesc în spaniolă. Să zicem că cercurile literare din România sunt atât de elitiste, încât un tânăr de 25 de ani li s-ar părea un ignorant. Sunt sigur că ar rămâne surprinşi.» (continuă după fotografie)
Ce recunoașteri ale activității ați primit până acum, ce volume ați publicat și ce pregătiți?
«Am publicat două cărţi, după cum vă spuneam. ‘Con tal de verte volar‘ are 17 ediţii, iar ‘Ahora que ya bailas‘ are 5. Amândouă sunt publicate în Spania, Columbia, şi Mexic. Au fost prezentate în Costa Rica, Ecuador, Uruguay, Bolivia, Guatemala, Paraguay, El Salvador, printre altele. Am avut ocazia să am un turneu de prezentări în Guayaquil, Quito, (Ecuador), Bogotá, (Colombia), Guadalajara (Mexic), San José, (Costa Rica) şi încă două turnee prin Spania, având prezență la Feria del Libro din Madrid sau Sant Jordi, cele mai importante evenimente literare din Peninsulă.
Pe reţelele de socializare am mai bine de 400.000 de cititori şi datorită lor s-au vândut mai bine de 60.000 de exemplare. Este o cifră enormă pentru o carte, în general, şi una aproape imposibilă pentru una de poezie.
Nu a fost oficial, dar în 2017 au apărut listele cu nominalizaţi la Premiul Naţional de Poezie şi acolo apăream eu cu prima mea carte. Eram doar 20 şi eu eram cel mai tânăr.»
Care este relația dvs. cu comunitatea românească?
«Sincer să fiu, una aproape nulă. Dar e frumos când am o prezentare şi vine cineva şi îmi vorbeşte în română. Mi se pare un moment foarte special. Sper ca, odată cu următoarea mea carte, să pot schimba lucrul acesta. Anul trecut, țara invitată la Feria del Libro din Madrid a fost România. Din păcate nu am avut nicio activitate cu Institutul Cultural responsabil de organizare – erau români -. Nu mă întrebaţi de ce. Chiar semnam dedicații la un chioșc, față în față cu un pavilion unde un tip din familia regală avea o prezentare. Erau prezente toate mediile de comunicare din ţară, dar probabil nu ştiau de mine, şi chiar dacă ştiau, era mai important cum îi stă cravata unui ‘nene’ decât o coadă de o sută de persoane la un tânăr din România care scrie poezii. Pe o altă parte, am fost norocos că tot ‘golul’ acela a fost umplut cu cuvinte frumoase din partea cititorilor mei, care erau acolo şi vedeau ce se întâmplă. Pentru cei de acasă, sunt un necunoscut.»
Cum vă raportați la țara de unde ați plecat? Vă veți întoarce vreodată să trăiți în România?
«Nu ştiu ce să răspund. Momentan mă duc în fiecare vară şi nu mă mişc de acolo. Îmi place să stau cu bunicii mei, cu prietenii mei de-o viaţă şi restul familiei. Viitorul e incert şi acasă poezia şi literatura o duc foarte greu. De vreme ce avem manele şi alte elemente culturale deosebite, suntem feriţi de literatură. »
Sorin Cehan
https://ziarulromanesc.es/poet-roman-din-madrid-ce-mi-a-dat-spania-romania-nu-ar-fi-putut-sa-mi-dea-niciodata/