Un număr care pare să conțină un destin: legitimația 88235 a echipei San Lorenzo de Almagro spune mult mai mult decât s-ar putea imagina. O profeție, descoperită ulterior, care, potrivit unora, s-ar fi împlinit. Papa Francisc, Jorge Mario Bergoglio la starea civilă, a fost toată viața un suporter pasionat al echipei argentiniene.
Povestea sa fotbalistică se împletește profund cu cea a clubului: încă de mic copil urmărea „Ciclón”, impulsionat de pasiunea tatălui său, Mario José, care practica baschetul în clubul sportiv de pe Avenida La Plata. De atunci, Bergoglio nu a încetat niciodată să iubească acele culori. La stadionul „Gasómetro” mergea să vadă echipa din 1946, de care își amintea cu drag de Armando Farro, Rinaldo Martino și mai ales de René Pontoni, atacantul care i-a rămas în suflet. O pasiune care i-a traversat toată viața, până la Roma și Vatican.
► Selfie cu cadavrul Papei Francisc. „Au depășit orice limită”: ce se întâmplă
Papa Francisc nu și-a ascuns niciodată pasiunea sportivă, ba chiar, a exprimat-o mereu cu mândrie chiar și ca Pontif. San Lorenzo l-a amintit cu emoție: „Suporter copil și om… Suporter preot și cardinal… Suporter chiar și Papă”. Și el nu a pierdut niciodată ocazia să o demonstreze: a sărbătorit cu bucurie victoria în Copa Libertadores, a primit la Vatican echipa și a acceptat, fără ezitare, ca noul stadion al clubului să fie numit chiar după el. Președintele Marcelo Moretti, în ultima întâlnire, i-a propus oficial acest lucru. Sfântul Părinte, emoționat, a spus da. Francisc nu era doar un membru onorific: era o parte vie a sufletului echipei San Lorenzo.
Papa Francisc și acea coincidență ciudată
Dar în povestea lui Jorge Bergoglio, sportul a avut întotdeauna un rol care depășea simpla pasiune de suporter. Pentru el era un instrument educativ, o ocazie de întâlnire, un limbaj universal. Celebre sunt relațiile sale cu Maradona, dar și cu mulți tineri sportivi. I-a dat confirmarea religioasă lui Angelito Correa, care ani mai târziu avea să devină campion mondial. A sprijinit crearea Athletica Vaticana, echipa Sfântului Scaun, cu ambiția ca într-o zi să poată defila la Jocurile Olimpice. Și a promovat valorile sportive cu orice ocazie posibilă: de la meciul amical între Argentina lui Messi și Italia lui Balotelli, organizat în onoarea sa, până la numeroasele sale mesaje în care sublinia puterea unificatoare a sportului.
Adio-ul echipei San Lorenzo a fost un omagiu sincer și emoționant: „Ne doare sufletul – a scris clubul – Papa Francisc a părăsit această lume, dar nu va părăsi niciodată inimile noastre. Pasiunea sa pentru San Lorenzo ne-a emoționat mereu și acum ne unește în rugăciuni pentru sufletul său. Întotdeauna aproape de clubul nostru, a celebrat Liturghia în capela Ciudad Deportiva, administrând Sfânta Împărtășanie multor dintre tinerii noștri. Și de fiecare dată ne-a primit cu bucurie la Vatican. Era unul dintre noi, pentru totdeauna”. Dragostea pentru „Ciclón” era pentru el mai mult decât o pasiune sportivă: era parte din identitatea sa.
Și tocmai în această identitate se ascunde poate cel mai emblematic și emoționant detaliu. Papa Francisc era membrul numărul 88235 al echipei San Lorenzo de Almagro. A murit la 88 de ani, la ora 2.35 dimineața, ora Argentinei, 7.35 în Italia. O coincidență care a impresionat pe mulți, aproape un semn al destinului. Ca și cum până în ultimul moment, Jorge Bergoglio a purtat cu el acel număr, acea legătură, acel simbol al apartenenței. Și acum că a plecat, rămâne acea legitimație, mută dar elocventă, pentru a mărturisi o iubire care va continua să trăiască în inimile suporterilor.