În acest articol incisiv, judecătorul Geo Moroșanu aduce în prim-plan absurditatea și inumanitatea unei justiții care, în loc să servească cetățeanul în nevoie, devine complice la suferință prin indolență birocratică. Plecând de la experiența personală din sala de judecată, în care intervenea prompt pentru a salva un copil de la foame, autorul contrastează această atitudine cu lentoarea revoltătoare a instanțelor în fața unei cereri urgente: un bătrân de 80 de ani, evacuat și lipsit de haine de iarnă, așteaptă luni de zile ca dosarul să fie măcar luat în considerare. Deși legea prevede celeritate în ordonanțele președințiale, practica judiciară demonstrează o lipsă crasă de empatie și responsabilitate. Moroșanu ridică o întrebare dureroasă și retorică: este aceasta o crimă instituțională sau doar o dovadă a unei justiții oarbe, absurde și alienate de realitate? Un apel la conștiință pentru un sistem tot mai dezumanizat. Justiția din România mai are mult până să-și merite numele.
Justiţie criminală
În cariera mea de judecător activ, am întîlnit uneori următoarea situaţie: Urmare a unui conflict într-o familie tînără, soţul bezmetic pleca de acasă, luînd cu el copilul de 2 sau 3-4 luni. Copilul, dependent de laptele matern, era în pericol de a muri de foame, în timp ce mămica stătea cu laptele în ţîţe, care se umflau, fiind şi ea expusă aceluiaşi pericol. Mămica venea şi formula o cerere prin ordonanţă preşedinţială pentru reîncredinţarea vremelnică a copilului, iar eu, dacă cererea ajungea la mine, ştiţi ce făceam? Îi dădeam hotărîrea în jumătate de oră, mai exact cît puteam de repede.
E treaba mea cum aplicam textele şi codurile, foloseam cum credeam de cuviinţă eu, judecător independent, procedura în vigoare, dar rezolvam problema. Pentru că eu am fost mereu convins că sînt judecător în principal pentru a rezolva probleme, şi mai apoi pentru a aplica texte, reguli şi excepţii.
Ei bine, astăzi, în procedura în vigoare, am următoarea situaţie, caz concret: Numitul H.S., 80 de ani, evacuat din locuinţă de soţie şi fiice, nu contează aici motivele, formulează cerere, prin ordonanţă preşedinţială, pentru a-şi recupera actele şi hainele de iarnă. Cererea a fost depusă la 3.12.2013.
La 16.01.2014, tastînd pe portal Judecătoria XX, dosar nr. xxx, descoperim că nici nu este fixat termen.
La o lună şi jumătate de la depunere!
În cazul unei ordonanţe preşedinţiale, materie în care cel mai important element este urgenţa!
Între timp, moşul este în stradă, fără haine de iarnă!
Este aceasta o crimă, ori sînt eu nebun?
PS: Nu ştiţi nimic, nu ştiam nici eu, pentru că, ocupat cu alte chestii, abia după un timp m-am gîndit să mai tastez portalul instanţei, şi să vedeţi cum a continuat cazul:
- 24.03.2014 (primul termen, la trei luni de la depunerea cererii, la ordonanţă preşedinţială!): termen pentru lipsa părţilor;
- 16.06.2014 (termen de 3 luni, la ordonanţă preşedinţială!) pentru a se solicita relaţii;
- 07.07.2014 pentru a se solicita relaţii;
- 06.10.2014 (termen de 3 luni, la ordonanţă preşedinţială!) amînă pronunţarea;
- 13.10.2014 amînă pronunţarea;
- 20.10.2014 (ghici!) repune cauza pe rol, fixează termen…
- 17.11.2014 amînă pronunţarea
- 02.12.2014 respiraţi uşuraţi toată lumea: „Tip soluţie: Respinge cererea”.
În fine, la final scrie aşa: „Căi atac Nu există informaţii” Credeţi că a mai rezistat moşul pînă să atace o asemenea soluţie? Şi dacă o ataca, ce şansă îi dădeaţi?
Geo Moroșanu
Născut la 21 martie 1953, în comuna Hangu, judeţul Neamţ, România. După practicarea mai multor meserii manuale, a devenit Judecător, preşedinte de instanţă la Judecătoria Bicaz – Neamţ, scriitor. Scrie din adolescenţă, avînd acum cîteva zeci de cărţi apărute. Preocupat de situaţia justiţiei din România şi Europa, a înfiinţat Asociaţia şi Editura „Mica Europă” – pentru normalitate. A publicat numeroase articole de atitudine în presa locală şi centrală din România.
Cărţi publicate (selectiv):
► Proză: Metroul fără Ceauşescu, CV 1/2, Bătaia cu flori (piesă şi scenariu cinema), proză scurtă, Jurnal 8 caiete – 50 de ani de luptă pentru a deveni scriitor (6 volume), două volume de Opere in-COMPLETE.
► Cărţi de atitudine juridică şi social-politică: Judecător de serviciu 1, 2, Dacă aş fi ministrul justiţiei, Curvele şi Mafioţii, Ne-Încrederea în justiţie.
► Bun coleg şi prieten, optimist incurabil, vrea şi activează cu obstinaţie să schimbe lumea în mai bine.
Citiți și: JUDECĂTORI ROBOŢI UMANI: când roboții ajung mai umani decât oamenii, merităm să ne ia locul