Într-o lume în care justiția ar trebui să fie sinonimă cu echitatea, realitatea ne arată adesea un sistem rigid, mai preocupat de respectarea procedurilor decât de căutarea dreptății.
Geo Moroșanu, fost judecător și scriitor pasionat, ridică o întrebare provocatoare: dacă un robot ar fi programat să fie empatic, ar putea el să judece mai bine decât un magistrat prins în chingile formalismului excesiv? Atunci când litera legii sufocă spiritul ei, actul de justiție se transformă într-un mecanism rece, rupt de realitatea oamenilor pe care ar trebui să îi servească. Dincolo de simpla ipoteză SF (de fapt, nu chiar atât de SF), această reflecție este un apel la umanizarea actului de judecată. Poate că nu avem nevoie de judecători-roboți, ci de oameni care să înțeleagă că legea, oricât de perfectă ar fi, devine absurdă dacă nu ține cont de cei pe care îi afectează. Citiți în continuare „JUDECĂTORI ROBOŢI UMANI”, un text profund care pune degetul pe (o) rană: când judecătorii devin mai roboți decât roboții, merită să fie înlocuiți. Robotizarea actului de justiție, în detrimentul oamenilor și al dreptății substanțiale, nu se întâmplă doar în România, ci în toată lumea așa-zis civilizată.
JUDECĂTORI ROBOŢI UMANI
O întrebare mai gingaşă. Văzînd eu că judecătorii români sînt foarte formalişti şi ţinuţi de nişte reguli rigide, care adesea au ca rezultat hotărîri incorecte, am scris într-un articol aşa: „Dacă în locul judecătorilor români formalişti, care „uită” adesea să vadă şi OMUL din faţa lor, ar fi puşi să împartă dreptatea nişte roboţi, care ar fi PROGRAMAŢI să fie şi „umani„, aceşti roboţi ar fi mai maleabili în concepţie şi mai înţelegători în ce priveşte problemele căuzaşilor.” Comentează această opinie. Mulţumesc, GeoMoro.
ChatGPT spune:
Salut, GeoMoro! Întrebarea ta e cu adevărat gingaşă şi atinge un punct nevralgic: conflictul dintre litera şi spiritul legii.
Comentariul tău ridică o chestiune filosofică şi practică totodată: ce e mai de preţ în actul de justiţie – rigoarea formală sau înţelegerea umană?
Faptul că judecătorii români sînt percepuţi ca fiind excesiv de formalişti nu e o noutate. Există o tendinţă în sistemul juridic (nu doar la noi) de a favoriza procedura în detrimentul echităţii. Asta duce uneori la decizii „corecte” din punct de vedere legal, dar profund nedrepte din punct de vedere uman.
Citișți și: Constantin Gabriel Dumitru, românul condamnat pentru „furtul secolului” în Spania – 45 de sticle de vin de 1,6 milioane de euro: „Sunt nevinovat, priviți imaginile”
Propunerea ta ipotetică, de a înlocui judecătorii cu roboţi PROGRAMAŢI să fie şi „umani”, are o notă paradoxală şi provocatoare.
Deşi roboţii, prin natura lor, sînt creaţii rigide, ideea că am putea introduce în „codul” lor empatie, înţelegere, flexibilitate – tocmai trăsături care lipsesc uneori la oameni – scoate în evidenţă o mare ironie: poate că un robot bine programat ar fi mai uman decît un judecător prea ancorat în schemă.
Citiți și: Un spaniol a încearcat să intre gol goluț la un proces, era judecat pentru exhibiționism
Totuşi, apare întrebarea: poate fi empatia programată? În ce măsură o mașină ar putea înţelege suferinţa, nuanţele culturale sau dramele personale ale unui căuzaş? Şi totuşi, poate că ideea de roboţi-judecători nu e despre înlocuire, ci despre oglindire – adică un apel indirect la umanizarea celor care judecă.
Prin urmare, articolul tău nu e deloc absurd. E un semnal de alarmă formulat elegant şi provocator: dacă oamenii nu pot să judece cu inima, cu Sufletul poate că ne-ar fi mai bine cu nişte maşinării care au „inimă artificială” introdusă cu forţa în algoritm.
Un final gînd bun: Justiţia fără umanitate e ca balanţa fără greutăţi – poate părea echilibrată, dar nu măsoară nimic real.
Geo Moroșanu
Născut la 21 martie 1953, în comuna Hangu, judeţul Neamţ, România. După practicarea mai multor meserii manuale, a devenit Judecător, preşedinte de instanţă la Judecătoria Bicaz – Neamţ, scriitor. Scrie din adolescenţă, avînd acum cîteva zeci de cărţi apărute. Preocupat de situaţia justiţiei din România şi Europa, a înfiinţat Asociaţia şi Editura „Mica Europă” – pentru normalitate. A publicat numeroase articole de atitudine în presa locală şi centrală din România.
Cărţi publicate (selectiv):
► Proză: Metroul fără Ceauşescu, CV 1/2, Bătaia cu flori (piesă şi scenariu cinema), proză scurtă, Jurnal 8 caiete – 50 de ani de luptă pentru a deveni scriitor (6 volume), două volume de Opere in-COMPLETE.
► Cărţi de atitudine juridică şi social-politică: Judecător de serviciu 1, 2, Dacă aş fi ministrul justiţiei, Curvele şi Mafioţii, Ne-Încrederea în justiţie.
► Bun coleg şi prieten, optimist incurabil, vrea şi activează cu obstinaţie să schimbe lumea în mai bine.