Sorin Cehan
Date recente publicate recent de INS, Institutul național de Statistică, arată că, în ansamblu, numărul cetăţenilor români cu domiciliul pe teritoriul României a ajuns la 22,194 milioane persoane, cu 0,2% mai mică faţă de 1 ianuarie 2017. În 30 de ani, populaţia României va ajunge la circa 16 milioane, nivelul anului 1950, susține INS. În același timp, conform unui raport ONU, țara noastră este între primele 10 state al căror număr de locuitori va scădea până la sfârșitul secolului cu peste 15%, pe când cel puţin 33 de ţări subdezvoltate, între care Angola, Burundi, Nigeria, Somalia, Tanzania sau Zambia, își vor tripla populația. Se caută soluții.
Mai mulți sociologi au tras concluzia că, pentru a înlocui forța de muncă plecată și a stimula demografia, ar trebui ca România să primească foarte mulți imigranți. Refugiați, imigranți economici, de oriunde, numai să vină să muncească, pentru a plăti pensiile bătrânilor de atunci.
Estimările sunt optimiste, când se vorbește de 2050. În realitate, viitorul e deja acum. Dacă matematica nu e o opinie, din cei 22 de milioane pe care INS se încăpățânează să îi calculeze trebuie scăzuți cel puțin cinci milioane de români plecați în străinătate, dar care și-au păstrat cartea de identitate românească. În România nu mai sunt acum nici măcar 17 milioane de locuitori.
Dacă statistica oficială nu o recunoaște, o sugerează cifrele consumului. De exemplu, a scăzut consumul de pâine. Preşedintele Patronatului din Industria de Panificaţie, Aurel Popescu, a declarat că acest consum a scăzut și pentru că „aproape 5 milioane de oameni sunt în străinătate și nu mai mănâncă pâine de le noi, mănâncă pâine de la alţii. Şi asta se vede în balanţa consumului din România.”
Ca și în cazul creșterii economice, la care România se bate cu pumnul în piept că este prima în Europa, dar lumea trăiește din ce în ce mai rău, statistica referitoare la populație e făcută parcă în pauza de mici și bere. Statistică rotunjită după forma burții, umflată adică.
Ne aducem aminte de statisticile din vremea odiosului și sinistrei, când se raportau cifre aberante, de tipul 7-8.000 de kg de cereale la hectar, când de fapt producția reală era la jumătate. Înțeleapta conducere de partid și de stat ordona trimiterea la export a jumătate din producție, iar restul să rămână pentru consumul populației. Calculați cât rămânea: nimic.
Acum, pe baza acestor statistici, se fac planuri generale pentru salvarea poporului român. „Mai sunt 22 milioane, în 2050 ajungem la 16 milioane, scădere de 8 milioane”, este minciuna oficială. De fapt, în 2050, dacă trendul continuă, s-ar putea să nu mai aibă cine număra pe cine. Realitatea e mult mai cruntă. Doar plecând de la date reale sunt șanse să se găsească soluții. Valabil și în domeniul creșterii economice.