Deşi soţul i-a murit de patru ani, Serviciul de Evidenţă al Persoanelor îi refuză unei ieşence calitatea de văduvă. Instituţia a refuzat să completeze certificatul de deces al bărbatului decedat în oraşul spaniol Burriana. Aceasta, pentru că legislaţia spaniolă diferă de a noastră, iar actele se completează altfel.
V.C. era plecat de mai mulţi ani în Spania, soţia ţinând legătura cu el prin telefon. Atunci când bărbatul nu i-a mai răspuns, femeia a contactat Consulatul României din provincia Castellon.
De aici a aflat că soţul, în vârstă de 55 de ani, îi fusese găsit decedat într-o baracă abandonată, cauza morţii fiind intoxicaţia cu monoxid de carbon. Decesul a fost consemnat în registrul de Stare Civilă din Burriana, menţionându-se doar datele cunoscute.
Astfel, nu au fost menţionate datele părinţilor, starea civilă, ultimul domiciliu din România, data şi ora decesului, aspecte necunoscute de autorităţile locale. Conform legislaţiei spaniole, „dacă nu se cunoaşte ora, data şi locul decesului, se va indica limita maximă şi minimă a perioadei în care s-a produs şi primul loc cunoscut al situării cadavrului”.
Ca urmare, pe certificatul de deces emis de spanioli s-a trecut ca loc al decesului „oraşul Burriana, provincia Castellon, într-un adăpost abandonat”, iar ca dată a decesului, simplu, „2017”.
Certificatul spaniol nu a putut fi înscris în registrele de stare civilă române, tocmai din acest motiv: nu se cunoaşte momentul exact al decesului.
Or, în funcţie de data decesului se stabileşte conform legislaţiei româneşti momentul deschiderii succesiunii, termenul de opţiune succesorală, momentul încetării căsătoriei prin deces, regimul comunităţii de bunuri şi alte drepturi. Iar fără certificat de deces românesc, nici nu se poate pune problema dezbaterii moştenirii.
Aflată într-o situaţie imposibilă, Adela C. nu a avut altă cale decât să se adreseze instanţei. Chemaţi să se pronunţe, magistraţii Judecătoriei au dat dreptate autorităţilor româneşti. Funcţionarul de stare civilă era îndreptăţit să refuze redactarea certificatului de deces. Deci, V.C. era, strict legal, viu şi bine sănătos.
Pe de altă parte, femeia făcuse tot posibilul, oferind toate detaliile de care dispunea, aşa că a făcut apel în faţa Tribunalului. Magistraţii acestei instanţe au găsit o soluţie simplă: menţionarea în certificatul de deces românesc a datei de 15 mai 2017, când Tribunalul de primă instanţă şi instrucţie nr, 5 din Villareal a emis ordinul de înhumare.
Dacă această soluţie va rămâne definitivă se va afla ulterior, pentru că Starea civilă din Podu Iloaiei a declarat recurs în faţa Curţii de Apel.