86.000 de copii români sunt înregistrați oficial cu părinții plecați în străinătate. Presa italiană i-a numit pe copiii rămași acasă ai muncitorilor români “orfanii albi”, pentru că fetele și băieții știu atât de puține despre părinții lor.
Din cei 86.000 de copii rămaşi „singuri acasă”, peste 7.500 sunt în judeţul Suceava. 1.243 dintre minori au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, 5.741 de copii au un singur părinte plecat la muncă în străinătate, iar 542 de copii suceveni au părinte unic susţinător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate.
Se observă cu ochiul liber bunăstarea materială a copiilor, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, folosirea telefonului mobil, a computerului. Însă, plecarea unuia dintre părinţi are şi foarte multe efecte negative. Determină, în multe cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă sau, în cazul plecării ambilor părinţi, neînţelegeri între copii şi bunicii în grija cărora au fost lăsaţi.
Trişti, răzvrătiţi, cu probleme de comportament
Monitorul de Suceava a stat de vorbă cu câțiva dintre acești copii care au părinții la muncă peste hotare, dar și cu cadre didactice care lucrează cu ei la clasă. Concluzia a fost foarte vizibilă: mulți dintre acești copii sunt trişti, răzvrătiţi, cu probleme de comportament, dezvoltate în urma traumei despărţirii de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Nu îndrăznesc să îşi mărturisească durerea, şocul despărţirii de părinţi, şi încearcă să se izoleze sau, mai rău, se răzvrătesc împotriva celor care i-au părăsit sau împotriva celor care îi au în îngrijă, bunici, mătuși, vecini.Cea mai mare tristeţe se citeşte pe chipul acestor copii după sărbătorile de iarnă şi după sărbătorile de Paşti, când părinţii se întorc în ţările unde lucrează pentru un trai mai bun, Italia, Spania, Grecia, Belgia etc. după o scurtă vizită acasă.
«Nici un obiect nu poate suplini o îmbrăţişare»
Copiii „stranierilor”, spun specialiștii, de multe ori bravează, se expun în faţa colegilor de clasă cu obiecte scumpe, telefoane mobile, îmbrăcăminte la modă, electronice pe care le-au primit de la părinţii care lucrează în străinătate. Poate fi preţul singurătăţii, doar că în sufletul acestor copii apar răni care cu greu se cicatrizează. Nici un obiect, fie el foarte valoros, nu poate suplini o îmbrăţişare.
Dorul de părinţi, lacrimile copiilor, frământările nu fac toţi banii din lume. De aceea, mulți părinți, conștientizând drama prin care trec copiii lor, i-au luat cu ei peste hotare, în țările unde ei muncesc. Unii s-au acomodat. Alții nu. O parte dintre familii s-au întors acasă, în România, și nu au mai plecat în străinătate, încercând să-și croiască un drum aici, alături de copii.
Citiţi întreaga poveste a „orfanilor albi” din Suceava AICI.