Familie de români condamnată – Pedeapsă grea pentru familie de români ai cărei patru membri au fost găsiți vinovați, de către un tribunal din Spania, pentru exploatarea prin muncă a conaționalilor. Secția a III-a a Tribunalului din Sevilla i-a condamnat pe fiecare dintre cei patru membri ai aceleiași familii – un cuplu căsătorit și cei doi copii ai lor – la 56 de ani și 12 zile de închisoare.
La anchetă au participat și autoritățile române prin Atașatul de Interne în Spania. Toți cei patru au fost judecați pentru infracțiuni de trafic de ființe umane și exploatarea prin muncă. Victime sunt zece români, între care o minoră însărcinată și fratele acesteia, amândoi cu o ușoară dizabilitate mentală.
Citiți și: Doi antreprenori români condamnați la închisoare în Spania pentru exploatarea muncitorilor străini
Familie de români condamnată, închisoare efectivă 20 de ani
Instanța a stabilit la 20 de ani termenul maxim de executare efectivă a pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul Penal spaniol. Potrivit sentinței, cei patru, Vasile P., Alexandru T., Ionut D. și Sorina P., au fost condamnați la 40 de ani și 8 zile închisoare pentru opt infracțiuni de trafic de ființe umane coroborat cu infracțiunea de exploatare prin muncă, precum și 16 ani și 4 zile închisoare pentru două infracțiuni de trafic agravat de persoane coroborat cu infracțiunea de exploatare prin muncă.
Cele două infracțiuni agravate sunt cele comise asupra victimei minore și a fratelui acesteia. Instanța a considerat că „nu există nicio îndoială că circumstanțele personale ale ambilor (minor, deficiență mintală, sarcină) afectează vulnerabilitatea acestora„. La fel, Secția a III-a impune o interdicție de 15 ani pentru a comunica și a se apropia la mai puțin de 300 de metri de victime, pe care trebuie să le despăgubească în comun cu 100.000 de euro.
Citește și: EXCLUSIV – Familia Grigorie, coșmar în Spania la cules afine: „Am răbdat pentru niște amărâți de bani”
Casele erau ocupate abuziv
Curtea consideră dovedit că cei patru condamnații se dedicau primirii conaționalilor români în casele lor. Case care nu erau ale lor, având în vedere că le ocupaseră anterior. Oficial, scopul era de a oferi un loc de muncă la câmp. Unul dintre inculpați a fost ajutat în această activitate de către soția sa și de copiii, care au colaborat la transferul din România și custodia victimelor exploatării.
În februarie 2020, cei zece români au decis să plece din România în Spania în Spania, la muncă. „Departe de a respecta oferta promisă, condamnații i-au găzduit în interiorul unei case din Zamora. O casă care nu avea curent sau apă. Oamenii nu primeau niciun salariu pentru munca pe care o făceau, întrucât „gazdele” considerau că trebuie să își recupereze banii cheltuiți chiar de ei, pentru a-i aduce în Spania. Unul dintre inculpați – capul familiei- știa și a profitat de condițiile precare în care se aflau acești compatrioți. Nu aveau bani și nu cunoșteau limba spaniolă.
Promisiunea: 25 de euro pentru fiecare sac de cartofi
Le-a promis muncă bine plătită la câmp: 25 de euro pe sac de cartofi strâns, și o cazare decentă. Tentați de condițiile oferite , și crezând cu fermitate că totul e adevărat, muncitorii au acceptat oferta. În perioada aprilie – mai 2020 au fost duși în Sanlúcar la Mayor. Acolo cei patru români ocupaseră o casă. Pentru noii muncitori, era disponibilă o cameră la ultimul etaj, unde erau pe jos cinci saltele.
Curtea consideră că este dovedit că unul dintre condamnați „le-a ordonat să predea telefoanele mobile, sau le-a retras cardul, împiedicându-i astfel să comunice cu exteriorul”. Programul de lucru „depindea de zile”. La acest punct, instanța reține că muncitorii au fost transferați în ferme de către inculpați, unul dintre aceștia indicând „că ar trebui să își asume o datorie de 5 euro pe zi pentru benzină, care a fost majorată cu alte cheltuieli precum hrana, țigările sau costurile avariilor mașinilor”.
Deseori jigniți și numiți „proști, porci”
Oamenii erau deseori jigniți și numiți „proști, porci”. Evident, nu au putut economisi nimic, așa că datoria lor creștea. Când au cerut să li se permită să se întoarcă în România, inculpatul a răspuns că „atâta timp cât nu au achitat datoriile, nu puteau pleca”. Curtea arată că această situație a persistat până în decembrie 2020. Atunci inculpații au reușit să ocupe o a doua proprietate în Sanlúcar la Mayor. Au împărțit compatrioții între cele două proprietăți „pentru a continua să-și controleze victimele, condițiile fiind de sănătate a a doua locuinţă deficitară ca cele din prima”.
Familie de români condamnată în Spania, inculpații „au impus aceste condiții victimelor lor, abuzând de situația lor economică precară, de resursele lor intelectuale limitate, de necunoașterea limbii spaniole și de retragerea actelor de identitate, fără ca acestea să aibă vreo altă modalitate de a obține întreținere sau de a-și acoperi cele mai multe nevoi esenţiale.” Declarațiile victimelor confirmă trista realitate și o dublă dezamăgire. Prima, determinată de decizia de a pleca din țară în căutarea unui loc de muncă și a unei îmbunătățiri a nivelului de trai. A doua, aceea suferită din cauza tratamentului şi exploatării chiar din partea propriilor conaționali.