A trebuit să vină războiul din Ucraina, criza energetică, facturile uriașe la electricitate și dependența umilitoare de gazul rusesc pentru ca Europa să spună cu voce tare ceea ce mulți experți repetau de ani de zile: renunțarea la energia nucleară a fost o greșeală. Marți, la Paris, la summitul dedicat energiei nucleare civile organizat de Franța și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a rostit cuvintele pe care multe guverne europene le evitaseră cu grijă: „Europa a comis o eroare strategică îndepărtându-se de o sursă fiabilă și accesibilă de energie cu emisii reduse.”
O recunoaștere publică, la nivel înalt, a unui eșec de politică energetică care a costat continentul sute de miliarde de euro și a lăsat milioane de gospodării și industrii întregi la mâna prețurilor volatile ale combustibililor fosili. Von der Leyen a subliniat că problema prețurilor la electricitate, „structural prea ridicate”, a devenit „crucială” pentru viitorul economic al Uniunii Europene — o formulare care, tradusă din limbajul diplomatic, înseamnă că Europa nu își mai poate permite să ignore nuclearul fără să plătească un preț economic și geopolitic tot mai mare. Soluția propusă de Comisie combină două surse de producție locală: energia nucleară și energiile regenerabile, care împreună ar putea garanta independența energetică, securitatea aprovizionării și competitivitatea industrială a continentului — cu condiția unor investiții suplimentare în rețele electrice, capacitate de stocare și flexibilitate a sistemului.
200 de milioane pentru reactoarele viitorului
Concret, Von der Leyen a anunțat mobilizarea a 200 de milioane de euro pentru a sprijini investițiile private în tehnologii nucleare inovatoare, în cadrul unei noi strategii europene centrate pe reactoarele modulare mici — cunoscute sub acronimul SMR — cu obiectivul de a le pune în funcțiune la începutul anilor 2030. Fondurile vor proveni din Schema de Comercializare a Emisiilor a Uniunii Europene, un mecanism care taxează poluarea și redirecționează banii spre tehnologii curate. Strategia include și crearea unor medii de testare regulatorie pentru tehnologii inovatoare, precum și armonizarea normelor între statele membre pentru a accelera procedurile de autorizare — unul dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă astăzi industria nucleară europeană.
Citiți și: „Nu mai poate vorbi”. Putin surprins într-un videoclip șocant: întrebări despre starea lui
Alături de Von der Leyen, președintele francez Emmanuel Macron a susținut un discurs ferm în favoarea nuclearului, pe care îl consideră un element-cheie al independenței statelor în fața instabilității internaționale actuale. „Când ești prea dependent de hidrocarburi, aceasta poate deveni un element de presiune și destabilizare”, a avertizat Macron, reamintind că Franța a lansat deja un ambițios program de investiții în energie nucleară. „În toate țările unde se produce energie nucleară, independența energetică crește”, a adăugat el — o afirmație care sună ca o lecție directă adresată Germaniei, care a ales tocmai calea opusă, închizând ultimele sale centrale nucleare în 2023 și devenind de atunci mai dependentă de importuri.
România, în mijlocul unei decizii istorice
Contextul acestor declarații contează enorm pentru România, o țară care operează de trei decenii centrala nucleară de la Cernavodă și care are în plan construirea a două noi reactoare cu sprijin american și finanțare europeană. Recunoașterea oficială a Bruxelles-ului că nuclearul nu este dușmanul climei, ci parte din soluție, schimbă fundamental ecuația politică și financiară a acestor proiecte. Dacă până acum unele voci din Uniunea Europeană priveau cu reticență investițiile nucleare, acum chiar președinta Comisiei Europene pledează pentru ele explicit. România se află, fără să fi căutat neapărat acest moment, într-o poziție strategică rară: are experiență nucleară funcțională, are proiecte în derulare și are acum și vântul politic european în favoarea sa. Întrebarea nu mai este dacă Europa va reveni la nuclear — ci dacă statele care au ales să renunțe la el vor reuși să recupereze în timp deceniile pierdute.