Româncă stabilită de 20 de ani în Spania rupe tăcerea – Mirela Alan, născută în Turnu Măgurele în 1994, trăiește de 19 ani la Valladolid, mai mult decât a trăit în România, dar spune că încă îi este greu să se simtă pe deplin parte din comunitate. A ajuns în Spania la 12 ani și recunoaște că începutul a fost dureros, marcat de episoade pe care nu le-a uitat și care au modelat felul în care privește integrării. „A fost greu și încă este greu”, mărturisește ea pentru eldiadevallaodolid.com.
Româncă stabilită de 20 de ani în Spania rupe tăcerea
Venirea în Spania a însemnat pentru Mirela nu doar schimbarea țării, ci și o ruptură emoțională profundă. Spune că nu voia să plece din România, unde locuise cu bunicii paterni până la reunificarea familiei. La primul curs din Tordesillas, când profesorul a intrat în clasă, Mirela s-a ridicat în picioare din respect, așa cum era obișnuită acasă. „Don José a rămas uimit, dar colegii au râs și m-au criticat. A fost prima dată când am simțit respingere”, își amintește.
De acolo a început o perioadă de doi ani de care Mirela vorbește cu durere. „Am suferit bullying. Palme la ceafă în autobuz, lucruri aruncate în clasă, insulte ca ‘puta rumana, vete a tu país’, ‘ce urât miroși’, ‘ce urât te îmbraci’. Nu înțelegeam de ce se purtau așa cu mine”, povestește. Limba spaniolă a învățat-o surprinzător de repede, în trei luni, dar asta nu a oprit izolarea: „Patru colegi mă hărțuiau, iar restul clasei mă ignora complet.”
Citiți și: O româncă a devenit campioana Spaniei, după un meci dramatic. Este supranumită „Regina din Est”!
„Am învățat să le răspund și a funcționat”
În tot acest timp, Mirela nu a spus nimic părinților pentru a nu-i îngrijora. Și-a purtat singură poverile copilăriei. Abia în al treilea an lucrurile au început să se schimbe. „Am început să le răspund, să îi iau peste picior și, culmea, asta a funcționat. Hărțuirea s-a oprit”, explică ea. Cu o rezistență construită din nevoie, Mirela a continuat să studieze până și-a găsit drumul profesional.
Drumul ei a fost lung și variat: un prim nivel de calificare ca infirmieră (Auxiliar de Enfermería), apoi o calificare în coafură și estetică (Peluquería y Estética) și, în final, un nivel superior de calificare în managementul unităților de cazare (Gestión de Alojamientos Turísticos). „Între timp am lucrat ca infirmieră într-o rezidență, coafeză, chelneriță în baruri și cafenele, chiar și culegătoare de căpșuni. Dar acum sunt deja de patru ani în domeniul hotelier”, spune cu mândrie.
Viața între rădăcini vechi și încercări noi
Când avea 20 de ani, lumea Mirelei s-a schimbat din nou odată cu moartea mamei. A părăsit Serrada și s-a mutat în zona Circular, împărțindu-se între muncă și studii. A locuit apoi în La Victoria, iar astăzi trăiește în Boecillo împreună cu partenerul ei, originar din Valladolid. Spune că și-a găsit stabilitatea, dar integrarea totală rămâne un proces incomplet.
„Oamenilor de aici le este foarte greu să iasă din bula lor. După aproape 20 de ani, încă îmi este dificil să îmi fac prieteni și nu mă simt pe deplin integrată”, este concluzia Mirelei, mai scrie El dia de Valladolid.