Etna, nor de erupție înalt de kilometri – Etna, cel mai înalt vulcan activ din Europa, a început să erupă din nou pe 2 iunie. Luni dimineață au apărut imagini extraordinare ale erupției masive, care arătau nori uriași de fum ridicându-se sus de tot. Un nor de erupție înalt de câțiva kilometri s-a ridicat în ultimele ore deasupra Etnei, vizibil de la mare distanță și alimentat de un fenomen neașteptat și violent. Cerul deasupra versantului estic al vulcanului sicilian s-a întunecat rapid, în timp ce coloane de material incandescent se ridicau spre cer într-o scenă deosebit de intensă.
Conform primelor informații, furnizate de Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie – Observatorul Etna din Catania, originea norului ar putea fi legată de un flux piroclastic provocat de o prăbușire de material pe versantul nordic al craterului din Sud-Est, unul dintre conurile active cele mai instabile ale vulcanului.
Un videoclip extraordinar distribuit pe rețelele de socializare arată momentul în care zeci de turiști de pe Muntele Etna fug în timp ce vulcanul italian aruncă un nor mare de fum.
Etna, nor de erupție înalt de kilometri – Fântână de lavă
Din observațiile preliminare, materialul fierbinte s-ar fi oprit în interiorul marginii Văii Leului, fără a o depăși. Totuși, odată cu prăbușirea, activitatea explozivă a craterului a evoluat rapid într-o adevărată fântână de lavă, însoțită de o creștere semnificativă a tremorului vulcanic. Geofizicienii au localizat centroidul surselor seismice chiar în zona craterului din Sud-Est, confirmând intensitatea evenimentului în desfășurare.
Citiți și: Cutremur, șoc foarte puternic cu puțin timp în urmă: panică totală
Mecanismul prăbușirii: ce se întâmplă în inima Etnei
Etna, nor de erupție înalt de kilometri – Prăbușirea materialului pe versantul unui crater poate avea loc atunci când presiunea internă depășește rezistența mecanică a straturilor de suprafață. În cazul Etnei, craterul din Sud-Est se caracterizează printr-o morfologie neregulată, cu pereți instabili construiți din straturi de lavă alternând cu material piroclastic friabil. Aceste elemente, supuse unei ascensiuni magmatice bruște sau variațiilor în presiunea gazelor, se pot fractura și ceda rapid, generând alunecări incandescente care se scurg pe versanți.
Citiți și: Cutremur, șoc foarte puternic: momente de groază în timpul nopții, sunt victime
Fluxul piroclastic, în aceste cazuri, este compus dintr-un amestec letal de gaze la temperaturi foarte ridicate, fragmente de rocă și cenușă, care se deplasează cu viteze ce depășesc 100 km/h. Faptul că, în acest episod, materialul nu a depășit marginea Văii Leului este semnificativ: indică o propagare orizontală limitată, dar nu diminuează gravitatea evenimentului din perspectiva vulcanologică.
Dinamica tremurului vulcanic
Tremurul vulcanic este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru monitorizarea activității Etnei. Spre deosebire de cutremurele clasice, legate de fracturarea bruscă a rocilor, tremorul este un semnal seismic continu și de joasă frecvență, generat de mișcarea gazelor și a magmei în conductele interne. Creșterea tremorului indică o presiune mai mare în sistemele adânci, care poate prevesti o erupție iminentă sau, ca în acest caz, poate însoți fenomenele în desfășurare.
Observațiile INGV înregistrează valori foarte ridicate: aceasta sugerează o activitate magmatică în ascensiune puternică, compatibilă cu ceea ce a fost documentat vizual pe teren. Faptul că centroidul semnalului este localizat în zona craterului din Sud-Est indică faptul că întregul episod s-a concentrat acolo, fără a implica direct alte cratere active.
O mașinărie geologică în continuă transformare
Etna este unul dintre cei mai studiați și activi vulcani din lume, dar și unul dintre cei mai complecși. Craterul din Sud-Est, în special, a apărut abia în 1971 și a suferit zeci de modificări morfologice de-a lungul anilor, crescând în înălțime și devenind astăzi cel mai înalt punct al vulcanului. Fiecare eveniment precum cel de astăzi rescrie structura craterului, depune noi straturi de material, modifică conductele interne și schimbă distribuția presiunii.
În acest sens, fiecare prăbușire parțială sau erupție impulsivă nu este o anomalie, ci o componentă a ciclului continuu care caracterizează activitatea etneană. Este tocmai alternarea între faze explozive și faze efuzive, între prăbușiri și reconstrucții, care constituie motorul geologic al Etnei. Vulcanul trăiește, crește, se descompune și se recreează în fiecare sezon: și fiecare nor negru care se ridică este semnul unei mașini care nu se oprește niciodată.