A ajuns în Spania cu speranța unei vieți mai bune, fără să știe exact ce îl așteaptă. Lăsase în urmă un salariu de aproximativ 200 de euro pe lună și ani de muncă grea într-o brutărie din România. În La Rioja, începutul a fost dur, departe de meseria pe care o știa. Totuși, experiența acumulată și răbdarea aveau să îi schimbe complet drumul, într-o poveste care astăzi este cunoscută în tot Arnedo.
De la câmp, înapoi la cuptor
Gregori a ajuns în La Rioja la puțin peste 20 de ani, încurajat de un prieten care îi promisese un venit de câteva ori mai mare. Primul său loc de muncă a fost ca cioban, îngrijind animale în zona rurală. „Mi-a spus că aici, ca cioban, pot câștiga de cinci ori mai mult. Așa că nu m-am gândit deloc și am venit”, povestește el, rememorând începuturile complet diferite de viața din brutărie.
După doi ani, viața l-a readus aproape de meseria învățată în tinerețe. A fost angajat la brutăria La Felisa din Arnedo, un cuptor artizanal cu peste 70 de ani de tradiție. Acolo a lucrat timp de 16 ani, participând zilnic la prepararea pâinii, mantecados-urilor și celebrelor magdalene, brioșe tradiționale spaniole, care aveau să devină un reper local.
Un gust care nu se uită
Mulți localnici spun că magdalenele făcute aici nu seamănă cu nimic din ce au mai gustat. Fostul proprietar, José Antonio Abad, explică simplu secretul: „Le facem de generații întregi. Sunt multe magdalene, dar ale noastre au fardelejo și sunt coapte în cuptor de lemne”. Detalii care transformă un produs banal într-un simbol al orașului Arnedo.
Gregori recunoaște că la început a trebuit să reînvețe meseria, pas cu pas. Nu știa toate secretele, iar timpii de dospire sau coacere cereau respect și atenție. Tocmai această grijă pentru procesul artizanal a vrut să o păstreze și mai târziu, când a fost pus în fața unei schimbări dramatice care i-a pus la încercare viitorul.
Citiți și: A fost desemnată „Românca anului în Spania”: „Sunt mândră de țara din care vin, dar mă simt mai spaniolă”
Închiderea care a durut
În urmă cu aproximativ un an, La Felisa și-a închis definitiv porțile. Lipsa unui urmaș și dificultatea meseriei au dus la dispariția brutăriei. Pentru Gregori, a fost mai mult decât pierderea unui loc de muncă. A simțit că își pierde o parte din identitate, un spațiu care îi devenise a doua casă după ani întregi de muncă zilnică.
În loc să renunțe, a ales să continue. După un an de acte, autorizații și efort constant, ajutat de soția sa Lucia, și-a deschis propria brutărie. „Soția mea deschide dimineața și servește clienții. Eu merg două ore la o fabrică de încălțăminte, iar după-amiaza pregătesc aluatul pentru ziua următoare”, spune el, descriind un program epuizant, dar asumat.
Citiți și: O româncă a fost dată ca exemplu la o televiziune spaniolă: „Mirela ajută la renașterea Spaniei”
Mirosul care aduce oamenii înapoi
Clienții nu au întârziat să apară. Mulți sunt foști cumpărători ai brutăriei La Felisa, care recunosc imediat aroma când intră în noul spațiu. Gregori se emoționează de fiecare dată când aude aceeași frază: „Miroase ca înainte”. Pentru el, este dovada că tradiția nu s-a pierdut, ci a fost mutată într-un alt loc.
Povestea lui Gregori a fost relatată de cope.es și nuevecuatrouno.com, într-un material care descrie traseul său de la muncile câmpului la redeschiderea simbolică a unei tradiții pierdute. În prezent, brutăria produce zilnic între 100 și 200 de euro, suficient pentru a merge mai departe și a crește treptat. „Uneori este foarte greu, dar este afacerea noastră. Fiecare pâine, fiecare magdalenă este și un mod de a mulțumi acestui oraș, Arnedo, pentru tot ce ne-a oferit”, spune Gregori, cu o sinceritate care explică de ce oamenii se înghesuie să îi treacă pragul.