Selfie cu cadavrul Papei Francisc – Scena este aceasta: cadavrul Papei Francisc, îmbrăcat în roșu și întins în solemnitatea marmoreană a Bazilicii, iar în fața lui – sau mai bine zis, în fața trupului său – un roi de smartphone-uri, zâmbete, posturi, grimase. Selfie-uri. Nu rugăciuni, nu tăcere, nu lacrimi. Doar pixeli și vanitate.
Este cel mai jos punct al decadenței noastre culturale. Oameni care se imortalizează lângă un mort ilustru ca și cum ar fi o celebritate de înrămat în caruselul de pe Instagram. Pontiful, devenit fundal de stories, ultimul trofeu al unei foame obscene de vizibilitate. Este carnavalul grotesc al unei umanități care a pierdut orice simț al limitelor, orice idee de sacru, orice rușine.
Citiți și: „A fost fatal.” Papa Francisc, descoperire după moarte: a mers împotriva sfaturilor medicilor
Moartea a devenit conținut. Ultimul salut, spectacol. Doliul, divertisment. Și în timp ce trupul fără viață al Papei zace într-o teacă, atenția nu este îndreptată către el, ci către reflecția celui care fotografiază. „Am fost și eu acolo”, par să spună acele fețe îmbibate de egocentrism, ca și cum prezența lângă moarte ar putea crește propria relevanță digitală. Este necrofagie mediatică, dar deghizată în devoțiune.
Cine își face un selfie în acel context nu este pur și simplu deplasat: este complice al unei abominații morale. Pentru că nu mai este vorba doar de lipsă de educație sau superficialitate: este un simptom. Un simptom profund și grav al unei civilizații bolnave de ea însăși, înțepenită în nevoia compulsivă de a exista doar prin privirea altora. Chiar și cu prețul de a dansa, literalmente, deasupra unui sicriu.
@elcomerciope Numerosas personas se han tomado selfies con el ataúd abierto, algunas incluso sonriendo, y posteriormente las comparten en las redes sociales, lo que ha generado debate. ¿Qué opinas? #papafrancisco #Papa #Selfie #funeral #Loultimo #Noticias #TikTokNews #viral #Virales #ElComercioPerú ♬ sonido original – Diario El Comercio
Papa ar fi iertat, ca datorie a sa. Dar noi, măcar o dată, ne putem permite un gest simplu și necesar: disprețul. Pentru că anumite lucruri nu merită explicații, ci doar condamnare.