Șase tineri morți după ce o pasarelă s-a prăbușit în Santander – Marți după-amiază, la ora 16.45, șapte studenți treceau în linie pe o pasarelă de lemn suspendată deasupra stâncilor de pe coasta Santanderului, pe traseul dintre El Bocal și Institutul Spaniol de Oceanografie. Era o excursie obișnuită, pe un traseu cunoscut, în aer liber, pe malul Oceanului Atlantic. Câteva secunde mai târziu, structura a cedat fără avertisment, iar toți șapte au căzut în apa și pe stâncile de dedesubt. Aveau între 19 și 22 de ani și erau studenți ai Centrului Integrat de Formare Profesională La Granja de Heras, din localitatea Medio Cudeyo. Din cei șapte — șase fete și un băiat — unul singur a supraviețuit, o fată, care se află internată la terapie intensivă în spitalul universitar Marqués de Valdecilla din Santander, cu hipotermie și traumatisme multiple, dar în stare stabilă.
Ceilalți șase nu au mai avut această șansă. Primii doi au fost găsiți de echipele de salvare la 25 de metri de coastă, cu fața în apă. Al treilea și al patrulea corp au fost recuperate în cursul după-amiezii. Al cincilea a fost scos la suprafață după ora 20.00, pe întuneric, în timp ce valurile continuau să bată. Cel de-al șaselea — o tânără de 20 de ani din Guadalajara — a fost găsit abia a doua zi, pe 5 martie, de o unitate GEO a Poliției Naționale, în urma unei operațiuni complexe de căutare desfășurată cu elicoptere, ambarcațiuni ale Salvamento Marítimo, scafandri și drone. Victimele proveneau din Cantabria, Bizkaia, Álava, Almería și Guadalajara — tineri din toată Spania, adunați într-un centru de formare profesională dintr-o localitate mică, pe o coastă care arăta frumos, dar era, de ani de zile, un pericol cunoscut și ignorat.
O structură condamnată de ani de zile
Ceea ce face această tragedie și mai greu de acceptat este că pasarela de la El Bocal nu era o surpriză pentru nimeni. Proiectul de amenajare a unor structuri și podețe de lemn de-a lungul coastei fusese realizat cu mai bine de un deceniu în urmă, în contextul unui plan de valorificare turistică a zonei — și fusese contestat încă de atunci de asociații ecologiste și de grupuri politice locale, care avertizaseră în mod repetat că starea de conservare a structurilor era „foarte deficitară”. Primăria Santanderului preluase în 2004 responsabilitatea de întreținere a traseului costier, iar Demarcación de Costas, structura guvernamentală care administrează litoralul, are de ani de zile pe agendă retragerea acestor elemente deteriorate — fără ca aceasta să se fi întâmplat vreodată.
Citiți și: Groază pe un câmp: două fetițe găsite moarte, descoperite în valize îngropate
Cu o zi înainte de accident, un locuitor din zonă sunase la numărul de urgență 112 pentru a semnala starea proastă a pasarelei. „Nu am dormit toată noaptea gândindu-mă că aș fi putut suna din nou”, a declarat acesta după tragedie. Primărița Santanderului, Gema Igual, prezentă la fața locului alături de președinta regiunii Cantabria, María José Sáenz de Buruaga, a cerut prudență în formularea de concluzii până la finalizarea anchetei, spunând că „politica nu trebuie să păteze obiectivul principal, care este să recuperăm supraviețuitori, dacă există, și să fim alături de familii.” Instanța de instrucție din Santander a deschis deja o anchetă penală, iar Poliția Națională efectuează cercetările. Familiile victimelor au ajuns în zonă și sunt asistate de echipe de suport psihosocial.
Șapte tineri, o singură supraviețuitoare
Există în această tragedie o dimensiune care depășește statisticile și comunicatele oficiale: șapte oameni tineri, la începutul vieții adulte, plecați la plimbare pe coastă într-o după-amiază de martie, dintre care unul singur s-a întors. Pasarela de la Punta Cortada — acesta este numele exact al locului unde s-a produs colapsul — nu era marcată ca periculoasă, nu era închisă, nu avea niciun semn de avertizare. Studenții au trecut pe ea în mod normal, pentru că era acolo, pentru că părea practicabilă, pentru că nimeni nu le spusese că nu ar trebui. Ancheta va stabili, în lunile care urmează, cine poartă răspunderea juridică pentru ceea ce s-a întâmplat marți la El Bocal. Dar întrebarea care rămâne suspendată deasupra acestui caz — cum o structură semnalată ca periculoasă de cetățeni, ecologiști și politicieni deopotrivă a putut rămâne în uz până în ziua în care s-a rupt sub picioarele a șapte tineri — nu are un răspuns care să poată fi dat în vreun comunicat oficial.