Spania a atins cel mai înalt nivel de populație din istoria sa — 49.687.120 de locuitori la 1 aprilie 2026, potrivit datelor publicate joi de Institutul Național de Statistică din Madrid. Creșterea față de același trimestru al anului trecut este spectaculoasă: peste 459.000 de persoane în plus, un avans aproape exclusiv alimentat de imigrație.
Din cei aproape 10,2 milioane de rezidenți născuți în afara Spaniei, numărul extranjeros — cetățeni fără pașaport spaniol — a urcat la un record absolut de 7.346.414 persoane. Populația cu cetățenie spaniolă a crescut cu abia 2.839 de suflete în același interval, o diferență care spune, în fond, totul despre cum s-a schimbat țara în ultimele două decenii. Cele mai mari fluxuri de sosiri au venit din Columbia (38.600 de persoane), Maroc (25.700) și Venezuela (21.200) — țări cu care Spania a construit, în timp, punți lingvistice, economice și emoționale solide. Între timp, numărul românilor din Spania continuă să scadă în termeni relativi: naționalitatea română figurează printre primele cinci în topul plecărilor, cu 5.100 de plecări înregistrate doar în acest trimestru, scrie La Vanguardia.
Românii, între două lumi
Această cifră nu este un accident statistic. Ea vine după ani în care diaspora românească din Spania — una dintre cele mai mari comunități ale sale în Europa — a trecut prin toate etapele unui ciclu tipic de migrație: sosire, stabilizare, naturalizare și, pentru o parte, întoarcere sau redistribuire. Cei 5.100 de plecări din trimestrul întâi al lui 2026 pot însemna oameni care s-au întors acasă, dar și oameni care au ales altă destinație — Germania, Olanda sau chiar Canada. Datele INE nu disting între aceste scenarii, dar tendința este clară: numărul de cetățeni români activi în Spania scade lent, chiar și în condițiile în care economia iberică rămâne una dintre cele mai dinamice din zona euro.
Creșterea populației a fost inegală pe regiuni: Comunidad Valenciana, Castilla-La Mancha și Murcia au înregistrat cele mai mari salturi relative, în timp ce orașele mari au evoluat diferit — Torrevieja a crescut cu 4,6%, iar Cádiz și Córdoba au pierdut locuitori. Sunt cifre care reflectă o redistribuire internă a forței de muncă imigrante spre zonele agricole și costiere, cu salarii mai mici dar cu cerere constantă. Tocmai aceste zone au absorbit, timp de un deceniu și jumătate, un val masiv de muncitori români în construcții, agricultură și îngrijire la domiciliu. Astăzi, o parte dintre ei nu mai sunt acolo.