Spania a bătut din nou recordul la pensii și suma e una care îți taie respirația. Vineri, odată cu plata pe luna iunie, asigurările sociale au scos din buzunar 28,432 miliarde de euro — mai mult decât oricând până acum. Ca să îți dai seama cât de mult înseamnă asta: e aproape dublul întregii rezerve de urgență a sistemului, acea „pușculiță” de 15,267 miliarde de euro pusă deoparte tocmai pentru momentele grele. Motivul pentru care factura a explodat luna asta e bonusul de vară, care a depășit pentru prima dată pragul de 3.000 de euro per pensionar. Concret, cele 6,5 milioane de beneficiari din Spania care primesc o pensie de vârstă au văzut în cont în jur de 3.122 de euro — salariul obișnuit de 1.572,80 euro plus prima de vară de 1.550,80 euro. La asta se adaugă plățile duble pentru pensiile de invaliditate, de văduv, de orfan și pentru persoanele aflate în întreținere, și ajungi la aproape 30 de miliarde scoase dintr-o singură lovitură.
Mai exact, luna aceasta, cele 6,5 milioane de persoane (mai mult de două treimi din totalul beneficiarilor sistemului) care primesc o pensie de vârstă vor primi în medie 3.122 de euro în conturile lor bancare, echivalentul salariului lor obișnuit (1.572,80 euro) și al primei de vară (1.550,80 euro). Pentru a ajunge la cele aproape 30 de miliarde de euro, aceste plăți trebuie adăugate la plățile duble pentru pensiile de invaliditate permanentă, pensiile de văduv, pensiile de orfan și pensiile pentru persoane aflate în întreținere, care sunt plătite, de asemenea, la începutul verii.
Mai exact, din cele 10.498.828 de pensii plătite în iunie (pentru aproape 9,5 milioane de persoane), un total de 10.477.873 au dreptul la o plată suplimentară, cu excepția celor care sunt calculate proporțional în cele 12 salarii lunare sau a celor care nu au fost generate înainte de ianuarie a acestui an, care primesc doar partea proporțională.
Aceste rezultate record, pe scurt, vin după ultima reevaluare în conformitate cu IPC-ul de anul trecut, care, a fost aprobată de Congresul Deputaților la două luni după începerea noului mandat și abia după ce guvernul a fost de acord să elimine din propunere mai multe măsuri care nu aveau nicio legătură cu pensiile. Adăugați la această actualizare anuală seria de creșteri rezultate din reforma implementată de actualul guvernator al Băncii Spaniei ( José Luis Escrivá ) și mecanismele utilizate pentru creșterea cuantumului pensiilor necontributive, iar acest lucru explică de ce cheltuielile cresc mai rapid decât inflația.
În iunie, plata medie lunară în sistem a ajuns la 1.371,4 EUR, o creștere de 4,6% față de aceeași lună a anului precedent; prima medie de Crăciun (inclusiv toate plățile, în afară de pensii), între timp, s-a ridicat la 1.339 EUR. De aici, există diferențe în funcție de schema specifică. Venitul mediu per pensionar în Schema Generală este de 1.732 EUR pe lună; în Schema Specială pentru Lucrătorii Independenți, 1.060 EUR; în Schema Minieră, 3.002 EUR; și în Schema Maritimă, 1.737 EUR.
La aceasta se adaugă pensia medie de văduv, de 975 de euro pe lună (aproape 2.000 cu plata „suplimentară”) și, bineînțeles, noii beneficiari. Sumele primite de cei nou-intrați în sistem sunt probabil cel mai evident simptom al dezechilibrului pe care îl înregistrează sistemul de asigurări sociale între venituri și cheltuieli, având în vedere că afluxul generației „baby boom” se traduce prin salarii care în luna mai (cele mai recente date disponibile) au atins un nivel record de 1.763 de euro pentru beneficiarii Schemei Generale.
Ca răspuns, creșterea vârstei de pensionare a fost considerată de mult timp cea mai directă modalitate de a atenua presiunea asupra finanțelor publice și, într-adevăr, pensionările amânate reprezintă acum 12% din total, comparativ cu 4,8% în 2019. Aceasta a adus vârsta medie de intrare în sistem la 65,3 ani.
Este clar pentru toată lumea că sustenabilitatea sistemului nu este garantată. Cea mai recentă agenție care a emis un avertisment a fost Autoritatea Independentă pentru Responsabilitate Fiscală (AIReF), care la sfârșitul lunii mai a reiteratcă sistemul de asigurări sociale respectă oficial regula cheltuielilor – deoarece este prost conceput – dar nu este sustenabil, până în punctul în care calea este liberă pentru ca datoria spaniolă să ajungă la 123% din PIB până în 2050, dacă nimic nu se schimbă.