Se numea Dorel Ciobanu, avea 51 de ani, locuia la Riano, lângă Roma, și joi după-amiază își termina tura de muncă într-o carieră de tuf din via Vigna del Piano. Era gata să plece acasă când un utilaj în mișcare l-a prins și l-a zdrobit. Moartea a fost instantanee. La fața locului au ajuns carabinierii, poliția locală și inspectorii Spresal — serviciul de prevenire a accidentelor din cadrul ASL — pentru a reconstitui circumstanțele tragediei. Dorel este al 152-lea muncitor mort pe un șantier din Roma și provincia sa din 1 ianuarie 2003 până azi. Și al 42-lea cetățean român, dintr-un total de 58 de muncitori străini uciși în același interval pe șantierele aceleiași zone metropolitane.
Cifrele nu lasă loc de interpretare: românii reprezintă de departe cea mai mare categorie de muncitori străini care și-au pierdut viața muncind la Roma. Nu pentru că sunt mai mulți sau mai neglijenți, ci pentru că sunt cei care acceptă cel mai adesea muncile grele, periculoase, prost plătite și insuficient supravegheate din punct de vedere al siguranței. „Noul accident mortal din sectorul construcțiilor ne întristează și ne indignează”, a declarat Nicola Capobianco, secretarul general al sindicatului Filca-Cisl Roma. „Reiterăm cererea presantă adresată tuturor celor implicați de a se angaja la maximum pentru a introduce toate măsurile de securitate la locul de muncă.”
O statistică națională care nu se îmbunătățește
Italia închide în mod constant în fruntea clasamentelor europene la accidente mortale de muncă, iar cifrele recente nu arată nicio îmbunătățire reală. În 2025, victimele au fost 1.450, dintre care 1.032 pe locurile de muncă propriu-zise — adică aproape patru morți pe zi, inclusiv duminicile. Muncitorii străini prezintă un risc de deces de peste două ori mai mare decât cei italieni: indicele de incidență este de 49,7 la un milion de angajați, față de 21,0 pentru cetățenii italieni.
Sectorul cel mai periculos rămâne, fără surpriză, cel al construcțiilor — același în care Dorel Ciobanu lucra zi de zi. Potrivit Observatorului Național din Bologna, muncitorii străini reprezintă 32% din totalul victimelor — aproape unul din trei, potrivit Avvenire Tragedia de la Riano vine la doar câteva luni după un alt caz care a zguduit România și Italia deopotrivă: moartea lui Octavian Stroici, un bărbat de 66 de ani din Suceava, prins 11 ore sub dărâmăturile turnului medieval Torre dei Conti din centrul Romei, scos viu de pompieri, dar decedat la spital imediat după. Doi români, două morți la muncă în Italia, la câteva luni distanță. Un pattern care se repetă de decenii și pe care nicio anchetă, nicio promisiune sindicală și nicio reformă legislativă nu l-a oprit cu adevărat.
Carierele de piatră și oamenii invizibili
Carierele de tuf din jurul Romei sunt un univers aproape invizibil pentru cei care trăiesc în oraș. Sunt locurile de unde provine materialul de construcție care a ridicat capitala Italiei, un material exploatat de secole, extras astăzi cu utilaje grele de oameni care câștigă puțin și riscă mult. Dorel Ciobanu era unul dintre ei — un bărbat integrat în comunitatea din Riano și Castelnuovo di Porto, acolo unde primarii celor două localități au transmis un mesaj comun de condoleanțe familiei sale.
Ancheta este în curs. Inspectorii Spresal urmează să stabilească dacă normele de securitate au fost respectate, dacă utilajul era în stare de funcționare corespunzătoare, dacă procedurile de ieșire de pe șantier erau clare și dacă operatorul excavatorului putea vedea zona în care se afla victima. Răspunsurile vor veni, la fel cum au venit și după celelalte 151 de morți. Până atunci, undeva în Riano, o familie a rămas fără cel care pleca în fiecare dimineață la carieră și nu s-a mai întors.