Cafeaua în România costă mai mult decât în Spania – Există o anomalie care deranjează tot mai mult și care a început să fie documentată cu cifre: în România, o ceașcă de cafea costă, în medie, 2 dolari — adică aproximativ 8,8 lei —, în timp ce în Italia, patria espresso-ului, aceeași cafea se vinde cu 1,54 dolari, iar în Spania cu circa 1,9 dolari. Datele provin dintr-o analiză recentă a platformei Cafely, confirmată de comparații independente realizate prin Numbeo și de datele Ziarul Financiar.
Cafeaua în România costă mai mult decât în Spania
Concluzia este una singură: românii plătesc pe cafea mai mult decât spaniolii, mai mult decât portughezii și mai mult decât italienii — poporul care a inventat cultura espresso-ului și care servește, în bar-urile sale, o cafea la ghișeu cu un euro și jumătate. Paradoxul devine și mai greu de digerat când e pus în contextul salarial: în toate cele trei țări menționate, salariile medii nete sunt semnificativ mai mari decât în România. Un italian, un spaniol sau un portughez cheltuiesc, proporțional din venit, mult mai puțin pe aceeași ceașcă de cafea decât un român.
Datele Euronews din iulie 2025, bazate pe Numbeo, confirmă că în Italia un salariu mediu acoperă echivalentul a 1.399 de cappuccino-uri pe lună, în vreme ce în țările din Europa de Est raportul este incomparabil mai nefavorabil. Piața românească de cafea se situează, conform analizei Cafely, aproape de finalul clasamentului european ca volum de consum — 3,34 kilograme pe cap de locuitor pe an, adică mai puțin de o cafea pe zi per persoană —, ceea ce, în loc să preseze prețurile în jos printr-o concurență mai mare, pare să fi produs efectul opus: o industrie subdezvoltată, fragmentată, incapabilă să absoarbă costurile și să le distribuie eficient.
Cum s-a ajuns aici
Explicația pentru care cafeaua a ajuns să coste mai mult în România decât în Spania sau Italia nu este una singură, ci un cumul de presiuni care s-au suprapus în ultimii ani. Vasi Andreica, fondatorul rețelei de cafenele Ted’s — cu circa 70 de unități în țară —, a sintetizat situația fără menajamente: „Am exagerat cu prețurile la nivelul pieței și asta se va întoarce împotriva noastră.” Operatorii din industrie au transferat integral toate creșterile de costuri către clienți — forță de muncă mai scumpă, energie, majorarea TVA și a altor taxe — fără să absoarbă nimic.
Piața spaniolă a cunoscut și ea scumpiri semnificative: datele Numbeo citate de tradingpedia.com arată că în Spania prețul unui cappuccino a crescut cu aproape 13% față de 2024, iar surse din industria locală confirmă că presiunea pe prețuri din cauza inflației și a costurilor cu energia este reală. Cu toate acestea, un cappuccino în Spania rămâne la aproximativ 1,80 euro — față de 2-3,60 euro în București, conform datelor Romania Insider preluate din ZF.
► Boticaria García dezvăluie câte cești de cafea putem bea pe zi: „Atât timp cât nu le bem pe toate deodată…”
Inflația din România a înregistrat, conform Eurostat, una dintre cele mai mari rate de creștere a prețurilor la cafea din Uniunea Europeană — plus 6,8% în 2024, al doilea cel mai ridicat nivel după Croația. Piața este extrem de fragmentată, cu sute de operatori mici care nu au puterea de negociere a lanțurilor mari și care repercutează orice variație de cost direct în prețul final. Boabele verzi de arabica au depășit în 2024 creșteri de 80% la nivel global, iar contractele futures pentru robusta au atins maxime istorice — presiuni reale, care însă au apăsat proporțional mai mult în România decât în piețe mai mature și mai consolidate.
Numărul de cafenele din România a crescut accelerat — aproximativ 1.000 de unități, potrivit datelor citate de Observator News —, ceea ce ar fi trebuit, teoretic, să genereze concurență și să echilibreze prețurile. Nu s-a întâmplat. Industria a crescut ca număr de locații, dar nu și ca maturitate comercială. Consumul rămâne printre cele mai scăzute din Europa, salariile rămân printre cele mai mici, iar prețul la ceașcă continuă să se apropie de cel din țări cu putere de cumpărare dublă.
Întrebarea pe care Vasi Andreica a lăsat-o în aer — că această strategie „se va întoarce împotriva noastră” — rămâne suspendată deasupra unei industrii care a mizat pe transferul de costuri până la capăt, fără să calculeze că în România, spre deosebire de Spania sau Italia, marja de suportat a clientului nu este infinită.