Relația dintre Donald Trump și premierul britanic Keir Starmer s-a deteriorat dramatic în contextul războiului cu Iranul, iar schimbul de replici din acest weekend a scos la lumină o fractură care pare tot mai greu de reparat. Totul a pornit de la o postare a președintelui american pe Truth Social, în care acesta a ironizat cu răceală calculată decizia Londrei de a lua în calcul trimiterea a două portavioane în Orientul Mijlociu: Marea Britanie, „cândva marele nostru aliat„, se gândește acum, în sfârșit, să trimită nave de luptă în zonă. „E în regulă, prim-ministre Starmer — nu mai avem nevoie de ele. Dar ne vom aminti”, a scris Trump, adăugând că nu are nevoie de oameni care se alătură războaielor abia după ce acestea au fost câștigate.
Mesajul era tranșant și deliberat public: o umilință diplomatică servită cu zâmbet, în fața întregii lumi. Contextul e crucial: Londra a ezitat săptămâni bune să acorde Washingtonului permisiunea de a folosi bazele militare britanice pentru operațiuni ofensive împotriva Iranului, aprobând inițial doar utilizarea lor în scopuri defensive. Starmer a schimbat cursul abia după ce Iranul a început să lanseze drone și rachete asupra unor țări care nu-l atacaseră — o schimbare pe care Trump a primit-o nu ca pe un gest de solidaritate, ci ca pe o confirmare a șovăielii britanice.
Presiuni din toate direcțiile
Starmer nu e atacat doar din exterior. Chiar din interiorul establishment-ului britanic, vocile critice s-au înmulțit rapid. Fostul premier Tony Blair — astăzi considerat un aliat apropiat al lui Trump și implicat în Consiliul de Pace controversat al președintelui american — a declarat pentru Daily Mail că Marea Britanie „ar fi trebuit să susțină America de la bun început” și că, în calitate de aliat al SUA, Londra trebuie „să arate mai bine”.
Liderul conservatorilor, Kemi Badenoch, l-a acuzat pe Starmer că are „prea multă frică” să intervină, temându-se că o implicare mai fermă i-ar aliena alegătorii de stânga care au migrat deja spre Partidul Verde. Între timp, șeful armatei britanice, generalul Sir Richard Knighton, a respins acuzațiile că Marea Britanie ar fi fost nepregătită, anunțând că distrugătorul HMS Dragon va ridica ancora „în câteva zile, odată ce va fi aprovizionat cu muniție”. Decizia privind portavionul HMS Prince of Wales — al cărui timp de pregătire a fost redus — nu a fost încă luată oficial.
Citiți și: Europa în război: Macron anunță o operațiune „pur” defensivă pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz
Retorică de victorie, realitate de negociere
Trump a declarat că războiul cu Iranul este „câștigat” — o afirmație pe care miniștrii britanici au ales să o ignore în mod deliberat, concentrându-se pe „decizii calme și cumpătate”, cum le-a numit ministrul de externe Yvette Cooper la Sky News. Cooper a insistat că Starmer nu va răspunde „retoricii sau exagerărilor” și că abordarea metodică a premierului „corespunde caracterului britanic”. Referința la Irak — la „lecțiile pe care trebuie să le învățăm din ce a mers prost acolo” — a fost singurul moment în care Londra a sugerat, fără să o spună explicit, că graba americană de a declara victoria ar putea fi prematură. Între un președinte care anunță triumful pe rețelele sociale și un premier care încearcă să nu rupă o alianță strategică fără să-și sacrifice credibilitatea internă, Marea Britanie navighează un echilibru tot mai fragil — iar Trump a făcut clar că răbdarea lui are o memorie lungă.