Într-un moment în care Europa se zbate între loialitate față de Washington și imperativele propriei conștiințe politice, Spania a făcut ceea ce niciun alt aliat occidental nu a îndrăznit: a spus nu Statelor Unite. Premierul Pedro Sánchez a blocat accesul aviației militare americane la bazele comune din sudul țării — Rota și Morón de la Frontera, în Andaluzia — refuzând să permită folosirea infrastructurii spaniole pentru bombardamentele împotriva Iranului, declanșate de SUA și Israel. Răspunsul Pentagonului a venit aproape imediat: între 12 și 15 avioane militare americane, în principal aeronave cisternă Boeing KC-135 Stratotanker destinate realimentării în zbor a avioanelor de luptă, au părăsit bazele spaniole și s-au redistribuit în Germania, la Ramstein, dar și în Franța și Regatul Unit.
Sánchez și-a explicat decizia cu o formulă care sună aproape filozofic în mijlocul unui conflict armat: „Este esențial să ne amintim că poți fi împotriva unui regim odios și, în același timp, împotriva unei intervenții militare nejustificate, periculoase și în afara legalității internaționale.” Ministrul Apărării, Margarita Robles, a precizat că acordurile de cooperare dintre Madrid și Washington stipulează explicit că trupele americane staționate pe sol spaniol trebuie să opereze „în cadrul legalității internaționale” — condiție pe care operațiunile unilaterale actuale, fără mandat ONU, NATO sau UE, nu o îndeplinesc. Ministrul de Externe, José Manuel Albares, a mers mai departe, cerând Europei să devină o voce a echilibrului și moderației, nu un ecou al escaladării militare.
Reacția furioasă a lui Trump
Riposta lui Donald Trump nu s-a lăsat așteptată. Profitând de conferința de presă susținută la Casa Albă alături de cancelarul german Friedrich Merz — primul lider european prezent la Washington după declanșarea conflictului —, Trump a atacat vehement Madridul, acuzând Spania că „trădează valorile occidentale” și că „se pune de partea terocraților”. Președintele american a evocat posibilitatea unor represalii comerciale, invocând același arsenal tarifar folosit deja împotriva Canadei și Uniunii Europene.
Nu este prima dată când Sánchez și Trump se ciocnesc frontal: premierul spaniol refuzase deja, în mod public și răspicat, presiunile americane de a crește cheltuielile de apărare ale Spaniei la 5% din PIB în cadrul NATO, față de cele 2% convenite prin angajamentele alianței. Spania alocă în prezent aproximativ 1,3% din PIB pentru apărare, unul dintre cele mai scăzute procente din alianță — iar Sánchez a refuzat să trateze această cifră ca pe o rușine, ci mai degrabă ca pe o opțiune politică suverană. Tensiunea dintre cele două guverne are, deci, o istorie, iar decizia de a refuza bazele nu este o improvizație, ci o linie politică asumată cu consecvență.
Europa tace, Spania vorbește
Ceea ce face ca gestul Spaniei să iasă și mai mult în evidență este contextul european general. Uniunea Europeană nu a menționat bombardamentele americane și israeliene în comunicatele sale oficiale. Germania și Franța au emis apeluri vagi la prudență, fără să numească agresiunea ca atare. Spania este singura țară din blocul comunitar care a calificat explicit atacurile drept „o violare a dreptului internațional”, potrivit cotidianului spaniol El Diario.
Citiți și: Tragedie la o școală: directoarea a fost împușcată mortal în timpul unui atac armat
Și tot Spania este statul european care, din octombrie 2023 încoace, a condamnat cel mai ferm ofensiva militară israeliană din Gaza, care a provocat peste 70.000 de victime. Această coerență i-a adus Madridului atacuri dure din partea Israelului: Gideon Sa’ar, unul dintre falcii cabinetului Netanyahu, a scris pe X că Spania primește acum mulțumirile Iranului, după ce le-a primit pe cele ale Hamas și Houthi.
Ambasada iraniană la Madrid a confirmat că „respectă poziția Spaniei” — o declarație care, în logica propagandei de război, poate fi folosită ca armă împotriva oricui. Sánchez însuși a ținut să condamne ferm Iranul pentru atacurile lansate împotriva Arabiei Saudite, Bahreinului, Qatarului, Ciprului, Emiratelor Arabe Unite, Irakului, Israelului, Iordaniei, Kuweitului și Omanului, subliniind că „violența generează numai altă violență” și că „bombele lovesc obiective militare, dar lovesc și drumuri, aeroporturi, școli și casele unor civili nevinovați.”
Surse din executivul spaniol, citate anonim de cotidianul El País, au formulat o întrebare care plutește, fără răspuns, deasupra întregii crize: „Unde scrie că trebuie să fim alături de ei chiar și atunci când greșesc? Mulți oameni din toată Europa gândesc la fel ca noi. Și chiar din Statele Unite.” Rămâne de văzut dacă vocea aceea — existentă, dar deocamdată fără curaj să se ridice — va reuși vreodată să se audă mai tare decât avioanele care schimbă bazele.