Presa din Spania readuce în atenție unul dintre cele mai dure episoade ale sistemului de protecție a copiilor din România comunistă, după ce o instituție oficială a depus o plângere penală privind moartea a aproximativ 500 de copii cu dizabilități. Cazul vizează un centru de stat în care minorii au fost supuși, timp de decenii, unor condiții descrise ca fiind incompatibile cu orice șansă reală de supraviețuire. Documentele vorbesc despre o realitate ascunsă mult timp.
O anchetă care acoperă aproape trei decenii
Plângerea a fost depusă de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și se referă la perioada 1970–1997, acoperind atât anii dictaturii, cât și tranziția postcomunistă. Investigația vizează un cămin destinat copiilor considerați „irecuperabili”, administrat direct de stat. Dosarul este alcătuit din șase volume și peste 1.700 de pagini, care documentează, potrivit institutului, un sistem de rele tratamente aplicate constant minorilor internați.
Conform concluziilor preliminare, rata mortalității în centru depășea frecvent 70% din totalul copiilor internați, cu un vârf dramatic în intervalul 1985–1989. Mulți dintre copii mureau la scurt timp după internare, uneori în primele luni, fără să fi beneficiat de îngrijiri medicale adecvate. Datele arată un tipar repetitiv, nu cazuri izolate, ceea ce a determinat formularea acuzațiilor de tratament inuman aplicat minorilor.
Citiți și: „Am fost polițist 20 de ani în România, acum dorm pe o bancă în Spania”
Cauze ale morții și condiții extreme
Ancheta indică drept principale cauze ale deceselor malnutriția severă și bolile respiratorii netratate. Sunt menționate „tulburări nutriționale grave”, de la forme avansate de malnutriție proteico-calorică până la cașexie, o pierdere extremă de masă corporală și musculară, uneori ireversibilă. Lipsa hranei adecvate și a tratamentelor medicale de bază a transformat centrul într-un loc în care șansele de supraviețuire erau minime pentru copii.
În anexele dosarului apar mărturii despre condiții care favorizau apariția bolilor pulmonare: copii ținuți dezbrăcați în perioade reci, obligați să stea sau să meargă pe podele umede. „Din probele pe care le-am adunat, este evident că acești copii nu aveau nicio șansă de a supraviețui în condițiile în care au fost ținuți și tratați”, a declarat istoricul Florin Soare, coordonatorul cercetării, citat de 20minutos.
Contextul politic și reacțiile de după 1989
Dosarul plasează aceste fapte în contextul politic al României comuniste, marcat de politicile de natalitate agresive ale regimului Nicolae Ceaușescu, inclusiv interzicerea avortului. Mii de copii au fost abandonați, iar statul nu a creat structuri adecvate pentru îngrijirea lor. În aceste condiții, centrele de tipul celui investigat au devenit spații de izolare și neglijență extremă.
După căderea comunismului, situația s-a ameliorat treptat, în special după ce imaginile și relatările despre orfelinatele din România au apărut în presa internațională, declanșând o mobilizare amplă. Informațiile prezentate acum au fost relatate de presa spaniolă, pe baza comunicatului oficial al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care a anunțat depunerea plângerii penale și principalele concluzii ale anchetei.