Moșii de iarnă sau Sâmbăta Morților este una cele mai importante tradiții ortodoxe. Astăzi, 18 februarie și credincioșii români din străinătate, Italia sau Spania, dau de pomană pentru sufletele adormiților și respectă mai multe tradiții și obiceiuri. Și în străinătate, de Moșii de iarnă, creștinii duc la biserică pentru a fi sfințite prescură, colivă, o sticlă cu vin și pomelnicul în care se trec numele celor adormiți. „Creştinii nu-şi uită morţii după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor” potrivit preoților Parohiei din Milano, Italia.
Citește și: Catolicii au sărbătorit Joia Mare. Papa Francisc a spălat picioarele a doisprezece deținuți, între care și un român
Moșii de iarnă: „creştinii nu-şi uită morţii„
Soroacele de pomenire individuală a morţilor în Biserica Ortodoxă sunt următoarele. La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi.
La 9 zile după moarte, „ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri.
Citește și: Catedrala Ortodoxă Română din Madrid și-a sărbătorit anticipat hramul: „Nu bogăția este pericolul, ci atitudinea noastră față de ea”
40 de zile… un an… 7ani… cât timp suntem în viaţă
La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, „pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer. La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi. La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo. Apoi, în fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele șapte zile ale creaţiei.
Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului. Sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiţi nici după înmormântarea lor. Îi pomenim pururi, ne rugăm şi mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.
Cât timp suntem în viaţă putem să facem toate pentru sufletele noastre. De exemplu, să priveghem, să postim, să ne rugăm continuu. Imediat ce murim, însă, nu mai putem face nimic pentru acestea. Însă dacă cineva vorbeşte lui Dumnezeu despre cei răposaţi, îl va auzi Dumnezeu, îi va asculta rugăciunea. Cu alte cuvinte în faţa lui Dumnezeu este utilă şi folositoare „mijlocirea”.
Cei adormiţi doresc să ne pese de ei
Moșii de iarnă: când cei dragi nouă pleacă din lumea aceasta, lasă în urma lor o rugăminte, care sună mai degrabă a poruncă. „…vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii” (Slava de la Slujba înmormântării). Aşadar, cei adormiţi doresc să ne pese totdeauna de ei. Întotdeauna să facem ceva pentru sufletele lor.
Potrivit Parohiei Vicalvaro Madrid , zilele de pomenirea morților poartă denumirea generică de „moși” deoarece sunt pomeniți părinții, bunicii (denumiți popular moși) și strămoșii noștri. Această zi de pomenire a morților mai este cunoscută și ca Moșii cei Mari ori Moșii de piftii sau Sâmbăta piftiilor, dar și ca Moșii de câșnelegi.
Sâmbăta stabilită pentru pomenirea morților, moșii de iarnă, depinde da data stabilită pentru Paște. Ziua stabilită este sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne pentru postul Paștelui. Mai este cunoscută și ca sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți.
Începând cu Moșii de iarnă nu se mai fac nunți. Potrivit Bisericii Ortodoxe, odată cu Lăsatul secului de carne, sunt interzise cununiile.
Citește și: „Nu putem spune că-L iubim pe Hristos, disprețuind Biserica și pe preoți”
Sursa: Parohia Milano, Parohia Vilcavaro Madrid, ZiarulRomanesc.es