Spaniolii sunt oameni solidari. Însă după două crize severe în decurs de zece ani, problemele multor familii nu mai pot fi alinate nici măcar de Biserică. După o lungă ezitare, guvernul de la Madrid a decis să acționeze
La Madrid, un preot încearcă să aline problemele oamenilor
Părintele Ángel știe că sărăcia nu a apărut în Spania odată cu noul coronavirus. În biserica din centrul Madridului pe care o păstorește, el încearcă de ani de zile să înlocuiască statul. Biserica joacă în continuare un rol major în Spania, cu precădere în educație și în demersul de combatere a sărăciei.
Numeroase organizații distribuie mâncare, oferă consiliere spirituală și adăpost. Între acestea regăsim, pe lângă Caritas, și organizația „Mensajeros de la Paz” (Mesagerii Păcii), a părintelui Ángel. „Nevoia este mai mare ca niciodată. În trecut ofeream în jur de 100 de mic dejunuri pe săptămână. Acum distribuim același număr de gustări într-o singură zi!”, spune preotul în vârstă de 83 de ani.
Părintele Ángel, organizația „Mensajeros de la Paz”
Deși numărul oamenilor care solicită ajutor a crescut semnificativ în ultimii zece ani, după cum clericul cunoaște din proprie experiență, statul spaniol a ezitat vreme îndelungată să introducă asistență socială generală pentru cei aflați în nevoie. Din acest motiv, multe victime ale crizei financiare, dar și ale corupției, au ieșit în stradă în Spania în 2011 pentru a solicita un sistem economic mai echitabil.
Primii pași către mai multă justiție socială au fost făcuți abia de către coaliția de stânga, aflată la guvernare din ianuarie. Nu există cifre actuale, dar statistici prezentate de Banco de España în 2018 arată că, față de 2009, sărăcia a crescut în special în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 45 și 54 de ani. Dacă în urmă cu nouă ani numărul gospodăriilor amenințate de sărăcie era de aproximativ 720.000, el ajunsese la 1,2 milioane în 2018.
În pofida controverselor pe care le-a iscat în Spania, dar și a nivelului ridicat al datoriei publice, adoptarea venitului universal de bază de către guvernul de la Madrid a fost salutată de UE. Noua reglementare este supusă mai multor condiții și se aplică numai persoanelor al căror venit anual brut este în jur de 16.000 de euro sau gospodăriilor formate din patru persoane și care au venituri anuale mai mici 45.000 EUR anual.
„Cu fiecare criză, inegalitățile economice au crescut în Spania. Actuala criză este deja a treia lovitură majoră pentru economia noastră de la aderarea la UE”, afirmă Francisco Lorenzo, șeful filialei spaniole a Caritas.
Distribuire de alimente pentru oameni nevoiași
Spania are oportunitatea de a transforma economia în mod durabil
Mai presus de toate, părintele Ángel dorește să combată sărăcia în rândul copiilor din țara sa, fenomen ce se află în creștere. „Faptul că două milioane de oameni din țara noastră nu mănâncă regulat sau nu au haine suficiente este o rușine”.
Biserica sa din cartierul San Antón din centrul Madridului este deschisă tuturor oamenilor fără adăpost și flămânzi. În timpul pandemiei și a interdicțiilor vizând deplasarea persoanelor, preotul în vârstă de 83 de ani a încercat să ofere consiliere spirituală pe rețelele de socializare. Inclusiv pe Instagram.
În mod normal, în biserica păstorită de Ángel, oamenii nevoiași pot să facă duș și să mănânce, ba chiar au acces gratuit la Internet. „Am vrut să le redăm demnitatea, astfel încât să nu le fie rușine să meargă la un interviu cu un potențial angajator”.
Preotul a organizat pentru oamenii săraci inclusiv servicii de frizerie și pedichiură gratuite. Un ajutor foarte important, dat fiind că Spania înregistrează a doua cea mai mare rată a șomajului din Europa (17 la sută), după Grecia. Cu toate acestea, munca la negru este estimată la aproximativ 25 din produsul intern brut, semn că sistemul continuă să fie ineficient.
María Blanc Fernández-Cavada, de la organizația Caritas, filiala din Madrid, a explicat diferența între această criză pandemică și criza financiară din 2008: „Acum există familii din clasa de mijloc, ce nu au făcut economii suficiente și care nu își mai pot acoperi nevoile de bază, fiind nevoiți să stea la coadă pentru a primi alimente”. Iar sociologul și economistul Andrés Villena avertizează că „oamenii trăiesc peste resursele lor”.
Lucrători ai Crucii Roșii din Madrid distribuind alimente în orașul Alicante
Potrivit calculelor de până acum, 850.000 de gospodării spaniole vor avea nevoie de 462 de euro pe lună, pro persoană, ajutor ce va fi plătit încă din această lună. Cum în Spania nu se acordă niciun fel de alocație pentru copii, familiile nevoiașe vor primi suplimentar 130 de euro pe lună pentru fiecare copil care locuiește în gospodărie.
„Vrem să evităm apariția răsfățului social”, spune Pablo Iglesias, secretar general al Podemos, partid populist de stânga cu opinii anti-austeritate, incercând să ia din avânt taberei de dreapta. „Chiar dacă îi lipsește o majoritate sigură, guvernul spaniol are acum oportunitatea unică de a face economia, dar și sistemul social, mai durabile”, spune la rândul său Andrés Villena.
Copiii și femeile suferă cel mai mult
De precizat că nu toată lumea va beneficia de noua asistență socială națională. Potrivit estimărilor, există aproximativ o jumătate de milion de imigranți fără permis de ședere în Spania. Or, aceștia nu vor fi cuprinși în noile reglementări sociale. Crucea Roșie se așteaptă să ajute un număr suplimentar de 2,4 milioane de persoane în următoarele nouă luni, atât prin asistență psihologică, cât și materială pe fondul consecințelor economice ale pandemiei.
Și mulți migranți din Spania sunt dependenți de ajutoare
Problema este că ajutorul pentru locuințe nu este acordat peste tot în Spania, iar locuințele sociale sunt departe de a fi la fel de disponibile și accesibile ca în Germania. „Întregul sistem suferă din cauza apartamentelor mult prea scumpe”, consideră Villena, ce acuză manipularea speculativă a imobiliarelor, practică larg răspândită în Spania.
Crucea Roșie afirmă că în special femeile și copiii suferă de pandemie, ceea ce va duce la concedieri în masă în lunile următoare.
Printre persoanele afectate se numără Carmen Pérez (nume modificat), în vârstă de 40 de ani. Femeia are doi copii, de 9 și 11 ani. Ea lucrează ca administrator de cont într-o agenție de comunicații din Madrid. Comenzile s-au prăbușit începând din martie. Mamei ce crește singură cei doi copii i-a fost redus programul de lucru, iar economiile s-au epuizat: „Dacă mă vor da afară, va trebuie să mă mut la părinți”.
În momentul de față se menține pe linia de plutire pentru că a reușit să o convingă pe proprietara apartamentului în care locuiește să reducă chiria cu 20 la sută. „Trăim fără un plan, fără a fi prevăzători. Germanii se descurcă mai bine”, consideră sociologul Villena, care speră că actuala criză va servi drept lecție pentru unii spanioli.
un articol de Stefanie Claudia Müller, dw.com