Străzile Barcelonei şi altor oraşe spaniole sunt, de aproape o săptămână, teatrul unor confruntări între tineri şi poliţie – au fost ridicate baricade, s-au incendiat pubele şi au fost jefuite magazine -, după încarcerearea rapperului catalan Pablo Hasél, condamnat la nouă luni de închisoare cu privire la tweeturi considerate de către justiţia spaniolă o ”apologie a terorismului”, care constituie ”scânteia” ce a ”detonat” un tineret aflat într-o situaţie precară, relatează AFP.
„Pablo Hasél a fost scânteia, dar există multe alte lucruri. Nu mai suportăm nedreptăţile, precaritatea, reprimarea, iar asta a explodat”, declară pentru AFP o studentă la istorie, în vârstă de 20 de ani, care se prezintă sub un prenume fictiv, Maria, cu părul acoperit cu o glugă şi care poartă o mască, la una dintre manifestaţiile violente.
În afară de Barcelona şi alte oraşe din Catalonia (nord-est) au fost afectate de aceste violenţe, de exemplu Vic, unde manifestanţi au atacat la 16 februarie comisariatul şi au rănit 11 agenţi.
În total, 109 manifestanţi au fost arestaţi în regiune de atunci, potrivit poliţiei locale.
Cu furie şi fără frică, mulţi manifestanţi tineri s-au lansat în înfruntări directe cu forţele de ordine, sărind pe vehiculele acestora sau urmărindu-le. Poliţiştii au ripostat cu proiectile de spună – din cauza cărora o manifestantă şi-ar fi pierdut un ochi.
”Îţi face cu adevărat frică să manifestezi şi să fii arestat, lovit sau să-şi pierzi un ochi. Însă ţi-e şi mai frică să stai acasă şi să nu lupţi pentru drepturi”, insistă Maria.
Această manifestantă nu participa la primul său protest violent. Ea a ieşit în stradă în octombrie 2019, când Barcelona a trăit nopţi de gherilă urbană după condamnarea la închisoare a nouă lideri catalani separatişti cu privire la rolul pe care l-au jucat în secesiunea eşuată din 2017.
Spre deosebire de 2019, când mobilizarea s-a limitat la Catalonia, încarcerarea lui Pablo Hasél a antrenat acţiuni de protest – marcate de asemenea de violenţe – în alte oraşe din Spania, la Madrid, Valencia (est) şi Granada (sud).
În urma unei mobilizări foarte politizate, manifestaţii au antrenat în ultimele zile spărgători, care au jefuit magazine de lux, hoteluri sau concesionari de automobile.
”Sunt multe lucruri în spate, multă nepăsare. Noi vedem că societatea se prăbuşeşte pe numeroase planuri – ecologic, economic, social, iar generaţia noastră va fi cea care va plăti factura”, declară Alba, altă studentă în vârstă de 20 de ani care participă la manifestaţiile de la Barcelona, al cărei aspect fragil şi voce blândă contrastează cuo hotărâre forjată de ani de activism ecologist.
”Noi luptăm pentru că refuzăm să fim o generaţie pierdută”, clamează ea.
Aceste argumente revin la tineri manifestanţi – nivelul-record al şomajului tinerilor în UE (40,2%), sărăcia, înlănţuirea stagiilor de formare, preţul distracţiei care creşte vertiginos mai ales la Madrid şi Barcelona.
Aceste perspective sunt umbrite şi mai puternic de pandemia Covid-19, iar tineri sunt adesea arătaţi cu degetul şi învinovăţiţi de creşterea numărului contaminărilor.
La Barcelona, imaginile flăcărilor au provocat o emoţie în rândul unei părţi a locuitorilor – care au ieşit adesea pentru a denunţa violenţele sau pentru a arunca cu apă, de la balcon, pentru a stinge focul.
”Violenţa este o problemă complexă”, recunoaşte Xavi Pérez, un salariat din domeniul hotelier, afla în prezent în şomaj parţial, care a participat la manifestaţia de sâmbărtă de la Barcelona.
”Nu putem apăra violenţa. Dar, pe de altă parte, este adevărat că manifestaţii doar paşnice nu ne-au condus nicăieri. Trebuie să facem un pic mai mult”, conchide el.