Obținerea unei programări rapide la medicul de familie în Andaluzia, una dintre regiunile în care trăiesc cel mai mulți români din Spania, a devenit o provocare. Potrivit unui sondaj realizat de sindicatul UGT, șapte din zece pacienți trebuie să aștepte peste o săptămână pentru o consultație, în ciuda promisiunilor autorităților că timpul de așteptare nu va depăși 72 de ore. În unele cazuri, pacienții ajung să aștepte până la 20 de zile, ceea ce îi determină pe mulți să se adreseze direct serviciilor de urgență.
Președintele regional Juanma Moreno a anunțat recent angajarea a peste 4.000 de profesioniști din sănătate până în 2026 și o „reformă completă” a Serviciului Andaluz de Sănătate (SAS). Cu toate acestea, cifrele reale arată că situația din centrele medicale nu se îmbunătățește. Deși Ministerul Sănătății susține un timp mediu de așteptare de 4,74 zile, datele obținute prin eșantionare aleatorie arată că majoritatea pacienților așteaptă cel puțin 10 zile, iar unii chiar mai mult de 18.
Deficitul de medici de familie este una dintre principalele cauze ale acestei crize. Mulți profesioniști refuză contractele din cauza volumului mare de pacienți, care depășește adesea 1.500 de persoane per medic. În plus, creșterea numărului de cazuri cronice și îmbătrânirea populației pun o presiune suplimentară pe sistemul sanitar, transformând consultațiile de rutină în așteptări interminabile.
Citește și: Românii din Spania „așteaptă să ajungă în momente critice pentru a merge la medic”
Medicii se simt epuizați și fără motivație
Carmen Dastis, medic de familie din Sevilla, afirmă că înainte de pandemie consultațiile se programau în una sau două zile, dar acum durează între zece și cincisprezece. Ea subliniază că pacienții cu boli cronice necesită mai mult timp și resurse, în timp ce personalul medical nu a crescut proporțional. „Lucrăm cu aceleași resurse ca acum câțiva ani, dar pacienții sunt mai numeroși și mai bolnavi”, spune medicul.
Un alt factor agravant este pierderea stimulentelor pentru medici. Bonusul de exclusivitate, care recompensa odinioară dedicarea exclusivă sistemului public, este acum acordat tuturor medicilor, inclusiv celor care lucrează și în privat. Astfel, mulți profesioniști aleg sectorul privat, unde condițiile sunt mai avantajoase, iar sistemul public rămâne fără cadre suficiente.
Citește și: Evaluarea stării de sănătate a unui lucrător. Diferențele dintre inspecția medicală și Tribunalul Medical: nu sunt la fel
Pacienții se simt abandonați de sistem
Consecințele directe ale acestei lipse de personal sunt resimțite dureros de pacienți. Víctor, din Málaga, povestește pentru eldiario.es că în centrul său medical așteptarea medie este între 15 și 20 de zile. „De cele mai multe ori trebuie să merg personal la recepție, pentru că aplicația nu arată programări disponibile. Mi s-a spus chiar că pot găsi locuri doar dacă mă conectez la miezul nopții pentru a prinde o anulare.”
Isabel, din La Puebla del Río (Sevilla), trăiește o experiență similară. „Aplicația spune că nu sunt locuri și că mă vor suna în 72 de ore, dar nu o fac niciodată. Mama mea a primit o programare după trei săptămâni de așteptare. Medicul ei s-a pensionat și nu au adus un înlocuitor.” Din cauza bolilor cronice, Isabel a fost nevoită să meargă direct la specialiști, ocolind sistemul de medicină primară.
„Ajungem să mergem la urgențe” – un cerc vicios care se adâncește
În Granada, Rafa povestește că mama sa, în vârstă de 84 de ani, a așteptat cinci săptămâni pentru a fi consultată. „Am ajuns de două ori la camera de gardă, pentru că altfel nu primea îngrijiri. La urgență au tratat-o imediat, dar apoi au trimis-o înapoi la medicul de familie. A fost un cerc vicios”, explică el. Situația sa ilustrează perfect efectul de domino care suprasolicită întreg sistemul medical.
Conform sondajului UGT, doar 3,7% dintre pacienți primesc o programare în mai puțin de cinci zile, în timp ce 70% așteaptă peste zece. Restul de 20% nu obțin nicio programare în timp util. Sindicatul avertizează că planurile de urgență implementate de guvernul regional, precum programul de 72 de ore, sunt doar „măsuri cosmetice” care nu atacă problema de fond: lipsa de personal și o planificare deficitară.