Mulți oameni cred că odată ajunși la vârsta de pensionare și cu ani de muncă în spate, pensie vine aproape automat. Realitatea este însă mai complicată, iar autoritățile din Securitatea Socială reamintesc că există o condiție esențială pe care numeroși lucrători o ignoră până în ultimul moment. În sistemul de pensionare, nu este suficient doar să atingi vârsta legală sau să fi lucrat „destul de mult”. În 2026, vârsta standard de pensionare este de 66 de ani și 10 luni pentru cei care au contribuit mai puțin de 38 de ani și trei luni. Cei care depășesc acest prag pot ieși la pensie la 65 de ani și pot primi 100% din baza de calcul. Totuși, chiar și în aceste condiții, dreptul la pensie contributivă nu este garantat automat. Sistemul impune îndeplinirea unei perioade minime de contribuții, iar aici apare regula care creează cele mai multe surprize. Deși pragul minim rămâne de 15 ani de contribuții de-a lungul vieții active, autoritățile subliniază că această perioadă trebuie să respecte și o cerință suplimentară legată de ultimii ani înainte de pensionare.
Condiția care anulează pensia în ultimul moment
Regula oficială prevede că dintre cei minimum 15 ani de contribuții, cel puțin doi trebuie să fie realizați în ultimii 15 ani anteriori momentului pensionării. Această cerință, cunoscută drept „perioadă specifică de calificare”, poate exclude persoane care au muncit mult timp, dar care au ieșit de pe piața muncii cu ani înainte de vârsta legală. În astfel de situații, chiar dacă totalul contribuțiilor depășește pragul minim, dreptul la pensie contributivă nu se generează. Oficialii insistă că această regulă nu a fost modificată de reforma pensiilor din 2013 și rămâne în vigoare în aceeași formă. Pentru mulți lucrători, problema apare după perioade lungi de inactivitate, când ultimii ani înainte de pensionare nu mai includ contribuții active la sistemul public.
Citeşte şi: Euro digital prinde viteză în Europa: Testele BCE aprind o dezbatere serioasă
Golurile din contribuții care reduc pensia
Pe lângă accesul la pensie, perioadele fără contribuții afectează și valoarea finală a acesteia. Așa-numitele „goluri de contribuție” pot reduce semnificativ suma primită la pensionare. În schema generală, primele 48 de luni fără contribuții sunt completate în calcul cu 100% din baza minimă. După această perioadă, integrarea scade la 50% din baza minimă, ceea ce înseamnă o reducere a bazei de calcul. Acest mecanism ajută la diminuarea impactului, dar nu adaugă ani reali de contribuții necesari pentru a ajunge la 100% din pensie. Situația este și mai dificilă pentru cei care desfășoară activități independente, deoarece lunile fără activitate sunt considerate, de regulă, zero în sistem.
Pentru cei care iau în calcul pensionarea anticipată, regulile sunt și mai stricte. În 2026, pensionarea anticipată voluntară permite ieșirea din activitate cu cel mult 24 de luni înainte de vârsta legală, dar necesită cel puțin 35 de ani de contribuții. Există și varianta pensionării anticipate din motive independente de voința angajatului, care permite ieșirea cu până la patru ani mai devreme, dar cu minimum 33 de ani de contribuții. În ambele cazuri, pensia este redusă prin coeficienți aplicați în funcție de momentul ieșirii din activitate.
În acest context, specialiștii recomandă verificarea din timp a istoricului de contribuții, deoarece o pauză lungă de activitate sau câteva detalii ignorate pot schimba radical momentul în care pensia devine realitate, conform elespanol.com.