Consecințele raportării întârziate a plăților neautorizate: O simplă întârziere poate costa scump, mai ales după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că utilizatorii care nu raportează imediat o tranzacție frauduloasă cu cardul — chiar dacă se află în termenul legal de 13 luni — își pot pierde dreptul la rambursare. Într-o hotărâre cu implicații majore pentru toți consumatorii europeni, CJUE schimbă radical interpretarea privind protecția în caz de plăți neautorizate și accentuează importanța unei notificări „fără întârzieri nejustificate”. Să vedem detaliile
Curtea de Justiție a Uniunii Europene stabilește că protecția consumatorilor depinde de comunicarea tranzacțiilor neautorizate „cât mai curând posibil”, chiar dacă notificarea este dată în termenul legal. Instituția europeană a modificat doctrina privind plățile neautorizate cu cardul , hotărând că un utilizator își poate pierde dreptul de a-și recupera banii dacă, după ce a aflat despre o tranzacție frauduloasă, întârzie în mod deliberat sau din neglijență gravă raportarea acesteia către furnizorul său bancar , chiar dacă respectă perioada maximă de treisprezece luni stabilită de reglementările europene.
Curtea Europeană clarifică: notificarea rapidă e esențială
Hotărârea vine într-un moment în care frauda electronică și tranzacțiile neautorizate au devenit o sursă de îngrijorare crescândă pentru consumatori, instituțiile financiare și autoritățile europene. Obligațiile stricte de raportare imediată a tranzacțiilor suspecte sunt esențiale pentru a permite furnizorilor de servicii de plată și autorităților de supraveghere să reacționeze prompt și să reducă impactul acestor practici.
Hotărârea, anunțată vineri, răspunde unei decizii preliminare înaintate de Curtea de Casație franceză, care a rezultat dintr-un litigiu dintre un client și compania Veracash. Utilizatorul afectat a declarat că nu a primit cardul bancar trimis de Veracash în martie 2017. În urma acestui incident, a depus o plângere la instanțele franceze, susținând retrageri zilnice neautorizate între lunile martie și mai ale acelui an, tranzacții despre care a susținut că nu a avut cunoștință până la primirea extraselor de cont.
Termenul legal de 13 luni nu mai e suficient
Consumatorul a depus o cerere de rambursare a sumelor furate în termenul legal de treisprezece luni de la tranzacție, așa cum prevede legislația UE. Cu toate acestea, atât Tribunalul de Primă Instanță din Évry, cât și Curtea de Apel din Paris i-au respins cererea, argumentând că notificarea a sosit la aproape două luni de la retragerea inițială, nerespectând astfel obligația de a informa consumatorul despre tranzacție „fără întârzieri nejustificate”, în ciuda faptului că cererea fusese depusă în termenul de treisprezece luni.
CJUE, în lumina Directivei privind serviciile de plată, a clarificat faptul că obligația de notificare „cât mai curând posibil” este o condiție independentă, expresă, distinctă de termenul maxim general. Obiectivul acestei cerințe, arată Curtea Europeană, este de a împiedica utilizatorii să acumuleze sau să întârzie în mod deliberat notificarea tranzacțiilor neautorizate , deoarece o raportare cu întârziere poate împiedica prevenirea fraudei și recuperarea fondurilor.
Cine are sarcina probei în cazul litigiilor
Instanța clarifică faptul că un utilizator poate fi privat de dreptul la rambursare în cazul unei întârzieri a notificării doar dacă această întârziere a fost deliberată sau cauzată de neglijență gravă . Neglijența gravă va fi înțeleasă ca o încălcare clară a obligației de diligență a persoanei vizate. De asemenea, subliniază că sarcina probei revine întotdeauna furnizorului de servicii de plată. Furnizorul este cel care trebuie să demonstreze că o tranzacție a fost autentificată, înregistrată și contabilizată corect și că întârzierea notificării s-a datorat acțiunilor utilizatorului.
De ce decizia CJUE are implicații majore pentru toți consumatorii europeni
Decizia CJUE stabilește și alte criterii în situațiile care implică tranzacții multiple neautorizate care implică același instrument de plată. Hotărârea stabilește că, în aceste cazuri, utilizatorul va pierde dreptul la rambursarea pierderilor rezultate doar din acele tranzacții pentru care întârzierea notificării a fost deliberată sau din neglijență gravă. Aceleași criterii nu pot fi aplicate tuturor tranzacțiilor dacă, de exemplu, unele au fost notificate în timp util, iar altele nu.