Un fost angajat al secției consulare a Ambasadei României la Madrid ne-a trimis un email în care explică ilegalitățile comise la Ambasadă în perioada în care a lucrat acolo.
Fostul angajat a câștigat procesul intentat Ambasadei, dar sentința nu a fost respectată. O concluzie tristă: Cei care oficial ar trebui să apere drepturile românilor sunt cei care comit ilegaități împotriva propriilor angajați! (intertitlurile aparțin redacției)
Dezvăluirile unui fost angajat al secției consulare a Ambasadei României la Madrid
Numele meu este Andrei Ion, fost funcționar angajat pe plan local în cadrul secției consulare a Ambasadei României la Madrid.
Va trimit acest email din solidaritate, pentru a vă relata experiența nefastă pe care am trăit-o eu timp de cinci ani, la consulatul din Madrid, experiență în care mulți dintre voi probabil vă veți regăsi.
Pe scurt aș vrea să vă descriu în acest email câteva ilegalități din partea Ambasadei și a fostului ambasador, doamna Gabriela Dancău, cum ar fi: concedieri ilegale, procese pierdute, sfidarea și nerespectarea legilor statului de reședință, datorii și amenzi de zeci de mii de euro neplătite, precum și despre falsificarea de către Ambasadă a documentelor pentru a justifica concedierile ilegale.
După cum știți secțiile consulare și consulatele de cariera funcționează în mare parte cu personal angajat pe plan local. Conform legislației spaniole Misiunea Diplomatică trebuie să fie înscrisă la Autoritățile spaniole ca angajator și să comunice Administrației spaniole afilierea și/sau înregistrarea angajaților pe plan local.
„Am fost concediat după ce mi-am cert drepturile”
Am muncit la Secția consulară din martie 2017 până în noiembrie 2021, când am depus o cerere pentru recunoașterea drepturilor în domeniul muncii la instanța competentă din Spania, motiv pentru care, impulsiv, răzbunător și fără niciun motiv justificat s-a dispus concedierea mea (în sentință se scrie că această concediere a fost o măsură represivă).
Acest lucru nu doar că este ilegal, ci este și o încălcare a unui drept fundamental, cel al accesului liber la justiție. De aceea, instanța a dispus ca această concediere să fie considerată nulă și că Ambasada trebuie să mă reangajeze imediat, plătindu-mi salariile compensatorii.
Deși exista o sentință definitivă, Ambasada nu și-a onorat obligația și ca urmare, am solicitat instanței să se declare concedierea ilegală ca să pot avansa în procesul de recunoașterea a vechimii și pentru a putea solicita ajutor de șomaj la autoritățile spaniole.
Protecție socială zero
Vreau să specific, că pe parcursul celor 5 ani, nu am beneficiat de niciun fel de protecție socială, deoarece Ambasada nu și-a îndeplinit obligațiile, cu excepția plății salariului lunar de aproximativ 1400€, care ne era virat prin transfer bancar.
Nu am avut niciun drept elementar de muncă asigurat, cum ar fi: vacanțe plătite, asigurare medicala, dreptul la ajutor de șomaj, contribuții la sistemul de pensii, orele suplimentare nu erau plătite, dacă lipseam de la muncă indiferent de motiv nu eram platit, (încă îmi aduc aminte de saptămâna neplătită pentru că am stat în carantină după ce m-am infectat de Covid sau de când ne-au obligat să ne plătim din banii noștri teste PCR, in momentul in care un coleg a fost depistat pozitiv. Cât de inuman trebuie să fii ca să permiți așa ceva sau să nu faci nimic pentru a remedia situația?).
Evenimentul declanșator al acțiunilor noastre a avut loc în anul 2019, când doi dintre colegii noștri au fost concediați într-un mod revoltător pentru a face loc unor soți însoțitori ai unor diplomați.
Klaus Iohannis a revocat-o din funcție pe ambasadoarea Gabriela Dancău. Cine o va înlocui
Ulterior am fost înștiințați că un grup de funcționari a redactat o scrisoare în care descriau neregulile din consulat și amenințau că le vor face publice. Am aflat de această scrisoare la o reuniune extraordinară convocată de către doamna ambasador, Gabriela Dancău, în care am fost îndemnați să vorbim fără frică despre problemele și nemulțumirile pe care le aveam. Cinci persoane au avut curajul să spună lucrurilor pe nume, fără ipocrizie, denunțând astfel problemele existente în consulat.
Este important de precizat în acest punct că noi lucram în baza unor convenții cu termen de valabilitate de un an, dar la începutul anului 2019 ni s-au făcut convențiile cu un termen de valabilitate de două luni (ianuarie și februarie), pentru a facilita concedierea celor doi colegi. Ulterior convențiile au fost făcute cu un termen de valabilitate de la data de 1 martie 2019 până la data de 31 decembrie 2019. Aceste convenții au fost semnate de către noi, de coordonatorul secției consulare (la acel moment domnul Doru Baroean) și au fost trimise la Ambasada pentru a fi semnate de doamna ambasador.
Cine vorbește, este dat afară
În data de 4 aprilie 2019, aceleași convenții (cu același număr de înregistrare) au ajuns la secția consulară cu data de valabilitate modificată. Pentru cinci dintre colegii mei (cei care vorbiseră la reuniunea mai sus menționată), termenul de valabilitate era din data de 01-03-2019, până la data de 05-04-2019 (adică aceste convenții le-au fost înmanate cu o zi inaintea concedierii si semnate din nou de catre părți chiar in ziua concedierii).
Pentru alte trei persoane (între care și eu) convenția avea un termen de valabilitate de o lună și ni s-a spus „că în funcție de cum ne vom comporta” ni se va reînnoi până la sfârșitul anului. Așadar mascarada din acea zi are toate ingredientele unui proces penal: fals în acte și uz de fals, calomnii, amenințări etc. care pot fi demostrate cu acte și cu martori.
Văzând cele întâmplate, alți doi colegi și-au dat demisia. În total în primele patru luni ale anului 2019, nouă persoane au fost concediate sau au demisionat.
Sentința împotriva Ambasadei
O parte dintre colegi au dat în judecată Ambasada pentru toate aceste nereguli. Instituția nici măcar nu s-a prezentat la primele procese. Normal, nu? Doar au imunitate și lor nu li se poate întâmplă nimic. Dar în sentința se specifică, citez:
„Articolul 41 din Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961 (ratificat de către Spania la data de 21-11-1967) și a articolului 55 al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 1963 (ratificat de către Spania la data de 03-02-1970), toate persoanele la care se face referire în aceste articole vor trebui să respecte legea și reglementările țării de reședință, inclusiv legislația din domeniul muncii”.
„Noi avem imunitate”
În consecință, instanțele spaniole au dat dreptate muncitorilor și au dispus o serie de despăgubiri pentru ei. Acesta este momentul în care Ambasada angajează un avocat pentru a fi reprezentată, susținând ca instanțele spaniole nu au jurisdicție pentru a judeca aceste cauze. (Deși în convenții se scrie ca problemele întâmpinate se vor rezolva pe cât posibil pe cale amiabilă sau la instanțele din România, ori din țara de reședință).
Oare atitudinea aceasta de a nu se prezenta la procese și a nega jurisdicția instanțelor nu vă aduce aminte de conduita unei țări foarte mult menționată în actualitate? Imi pare rău să fac această comparație, dar este exact așa cum s-au comportat și toate documentele indică acest lucru „nouă nu ni se poate întâmplă nimic, nu suntem în România, avem imunitate”.
Datorii de 90.000 de euro către foști angajați
Suma pe care o datorează Ambasada către foști funcționari de la Madrid este de 90.705,15€, plus dobânda aferentă, la care trebuie adăugată și amenda de 62.698,94€ din partea Trezoreriei Generale de Securitate Socială din Spania. (Această cantitate reprezintă sancțiunea doar pentru doi funcționari, deci în viitor ea va fi mult mai mare).
Deși aceste sentințe sunt definitive, Ambasada a decis să nu achite sumele pe care le datorează, demarând astfel un proces laborios de executarea conturilor bancare și bunurilor Ambasadei. Instanțele văzând că Ambasada nu este dispusă să colaboreze au solicitat ajutorul Ministerului de Externe spaniol pentru a duce la capăt executarea.
Ironia sorții: Ambasada „informează” cetățenii cu privire la drepturi, dar comite ilegalități împotriva propriilor angajați
Rezultă ironic că Ambasada cheltuie o mulțime de bani pe materiale cu scopul de a-i informa pe concetățenii noștri despre drepturile în materie de muncă și protecție socială, când ei – Ambasada – desfășoară aceste activități ilegale în propria ogradă, la fel cum este ironic să vorbim despre buna cooperare dintre Ambasada României și Administrația spaniolă, când în realitate Ambasada ignoră sentințele pronunțate în Spania.
Și lucrul cel mai grav este că deși există o serie de sentințe care condamnă neplata contribuțiilor și nerespectarea drepturilor muncitorilor, în acest moment Ambasada și toate consulatele continuă să funcționeze cu aceeași procedură, fără a avea în vedere proprii muncitori, legile din Spania, cu grave repercusiuni asupra imaginii și reputației Misiunii Diplomatice, precum și a țării.
La sfârșit aș dori să atașez un link în care se prezintă pe scurt situația noastră în presă.