in

Abuzuri și umilințe pe câmpurile de căpșuni din Huelva. „Cei mai răi șefi de echipă sunt românii, mai răi decât spaniolii”

Pentru muncitorii români, viața în câmpurile de căpșuni din Palos de la Frontera (Huelva) înseamnă ore de muncă în soare sau în frig, îndoiți de spate, dor de familiile din România, abuzuri și, uneori, hărțuiri sexuale. Un reportaj publicat de Libertatea dezvăluie exploatarea, abuzurile și umilințele la care sunt supuși românii.

Umilințele începeau din România. “Era umilitor cum se făceau selecțiile, în 2003”, povestește Vera, care avea 29 de ani când a venit în Spania din Rotunda, județul Olt.

“Se făceau controale de sănătate și ginecologice să nu fii gravidă. Grupuri de zece femei te băga într-o cameră, îți dezbrăcai pantalonul, de multe ori apucai doar jumătate din pantalon să-l dai jos, te urca pe capră și te controla.

(În București) am stat la niște cozi interminabile, ca niște oi. Afară ningea, era lapoviță și toată lumea stătea să prindă un contract.

Veneau din toată țara. Erau mii – era o stradă ca asta plină de lume. Stăteau toată noaptea la coadă ca să prindă un contract să facă un ban.

La mine, faza umilitoare a fost când am ajuns pe teritoriul Spaniei. Ne-a dat jos din autocar pe toată lumea în Palos. Era în afara satului – cred că n-o să uit în viața mea.

Și a zis: «Făceți-vă grupuri de trei-patru persoane». Și au început să vină șefii de câmp să zică: «Eu vreau trei persoane. Pe voi», «Dă-mi-le pe-astea că sunt mai mici».

Se uita să nu fii prea gras, să nu fii nici înalt, că asta îți dă probleme cu spatele. M-am simțit ca într-un târg de animale.

Stăteam cu geamantanele ălea vechi din piele acolo. Imaginați-vă niște purceluși pe care-i vindeți și cineva zice: «Dă-mi-l pe ăla sau pe ăla»”

“Nu mă atinge!”

Vera are mai multe probleme de sănătate din cauza celor 17 ani de muncă la căpșuni: meniscul și cartilajul de la un genunchi i s-au deteriorat, iar la mână s-a operat de sindrom de tunel carpian – la plantatul căpșunilor se folosește un cui, iar apăsările repetate cu mâna i-au afectat nervul.

Lucrează doar nouă luni pe an, când găsește de lucru la căpșuni, și câștigă între 800 și 1.500 de euro pe lună, în funcție de câte zile și câte ore suplimentare face.

“Nu mă atinge! Pentru ce mă atingi?” În 2008, când a venit în Spania, Nicoleta avea 22 de ani. Era vânzătoare într-un magazin alimentar din Constanța, dar banii pe care-i câștiga nu-i ajungeau să trăiască.

Centrul de pompare al nutrienților într-un câmp de căpșuni în Palos de la Frontera, Spania De 12 ani, de când lucrează în Moguer, a cunoscut tot felul de oameni în câmpurile de căpșuni: un patron care nu trecea pe statul de plată toate zilele muncite, un patron care i-a făcut avansuri și a dat-o afară când l-a refuzat, un “encargado” care nu le dădea voie muncitoarelor să meargă la toaletă, nici măcar atunci când o româncă a început să plângă și i-a spus că e la menstruație.

Toaletele sunt o problemă în toate câmpurile de căpșuni: chiar dacă există una sau două, distanța până la ele e mare, așa că femeile urinează între rândurile de căpșuni, apoi continuă să culeagă fructele fără să se spele pe mâini.

“Să o spunem pe aia dreaptă: te duci pe unde poți”, spune Nicoleta. 

Condițiile de muncă erau mai bune acum câțiva ani, înainte să vină imigranții din Maroc și Africa Subsahariană, care sunt dispuși să accepte orice, spune Nicoleta.

Nu se țipa atât, nu se alerga atât, nu erau atât de multe cerințe. Acum suntem foarte mulți și s-au săturat. Dar să știți că cei mai răi șefi de echipă sunt românii, mai răi decât spaniolii. Eu am avut un șef român – era femeie – care țipa toată ziua să mergem mai repede: «Hai, nu mai dormiți.» Dacă te ridicai un pic: «Hai, apleacă-te».

Acum câțiva ani, Nicoleta a fost hărțuită sexual la muncă “Era șef de echipă un spaniol mai bătrân, avea vreo 60 și ceva de ani. Eu nu știu ce se întâmpla în câmpul ăla că majoritatea femeilor mai vechi stăteau să le pipăie moșul.

Le băga mâna pe ici, pe colo când lucrau. Și ele stăteau, erau obișnuite. Eu eram prima dată acolo. Într-o zi, a încercat moșul și la mine; l-am împins, l-am respins. Și tot așa, zi de zi: el încerca, eu îl respingeam.

Până când, într-o zi, stând acolo aplecată la căpșuni, vine și mă apucă așa de fund cu amândouă mâinile. Am luat o ladă de lemn goală și am vrut să-i dau în cap.

M-a oprit o colegă: «Nu, că te dă afară». «Și dacă mă dă afară?». Am lăsat lada și l-am împins: «Nu mă atinge! Pentru ce mă atingi?». Se duce și ia pe o femeie mai veche de gât și începe să-i bage mâna la sân. Cică: «Uite, ea stă»”.

Materialul complet AICI

Carantina salvat trei milioane

Carantina a salvat vieţile a peste trei milioane de europeni

Pandemia sărăcit români

Pandemia i-a sărăcit şi mai mult pe români: şomeri, datori şi cu salarii mai mici